"Loc de dat cu capu' " - a.k.a CENACLU

[RUDY]

Lumi Cris, cred ca te inseli!Aici e o familie dezbinata in care intotdeauna propritarul site-ului decide,ca un veritabil bulibasha,ce e bine si ce erau, dupa bunul lui plac!Cea mai buna dovada,comentariile mele zac la "trash"!Halal familie!

Rudy

[viulian]

Comentariile tale 'picante' Rudy poeziile stau la rang inalt pe site.

[lumycriss]

Candidă

Între pasărea ascunsă printre crengi
Şi pom se creează adesea
o simbioză unică şi misterioasă
prin cântecul celei dintâi
şi legănarea lină a celui de pe urmă.
Omul e şi pasăre, şi pom, uneori,
când teama dispare,
când e statornic şi cântă
tot ce nu a plâns pe timp de furtună.
Viaţa unui pom sunt vieţile unui om.
Cu fiecare patru anotimpuri
i se mai scurge nătângă o viaţă.
Mai greu e când se naşte fără rădăcini;
va trebui odată să şi le găsească.
Mereu cineva le mai uită
agăţate de streaşină, sau după uşă.
Dar mai întotdeauna e la fel -
Muguri, flori, Frunze, apoi toamnă...
Cu fiecare frunză ce o pierde
i se mai duce-o zi de inocenţă.
Sfârşitul îl găseşte gol -
de amintiri, de vise, de suspine,
gol de iubire, gol de viaţă...
Doar câte-o pasăre prostuţă
poate-i mai face umbră,
gândind că iarna n-o să mai vină de-astă dată.
Şi iar, şi iar, pomul redevine om,
o primăvară şi o vară.
Toamna deja înseamnă sicriu,
iarna e întotdeauna mormânt. (...)

[lumycriss]

(...) Până când vine şi vremea pomului
să moară odată cu omul.
Nu vom şti niciodată de ce
cântecele nu se sting şi ele.
Poate din cauza vântului,
poate de prea mult dor...
La sfârşit, însă, nu mai doare nimic:
nici toamna, nici gândul, nici
cuvântul, nici privirea...
Atunci va fi cald şi bine.

[ARIDANA]

Critica literara,nu este punctul meu forte.Ce pot sa spun insa,este ca imi place cum scrii tu Lumi Cris,continua tot asa,sa-ti dea Dumnezeu putere,sa treci prin toate stilurile,sa folosesti rima de-o schioapa,poate si cea adevarata,
cand iti va place tie cum scrii...cu rima.
Multa bafta!
Cu prietenie,Ari

[lumycriss]

Bineînţeles că nu mai scrie nimeni pe-aici, nimeni nu pare dornic de critică şi parcă şi criticii s-au plictisit să fie "răutăcioşi"... Toată lumea preferă ignoranţa şi poate speranţa că se vor mai găsi unii care să facă pe "măscăricii" vorbind de unii singuri pe la diverse topicuri spre amuzamentul lor. Până acum am fost singura care s-a aruncat cu capul înainte în "gura lupului", cum s-ar spune, dar nu regret deloc lucrul acesta, pt că dacă "neroziile" şi "greşelile" ar fi singurele care mi-ar permite să mă apropii de voi, atunci asta voi face. Şi voi continua, cu permisiunea voastră...

PS: Şi maimuţele... Iubesc!

Silenţium

Mă tulburai că nu ştiai s-apui limpede.
Te-am confundat cu incisivii unui vierme.
Te-ai supărat şi m-ai zvârlit în lac de clocot.
Te blestemam, dar am uitat roz repede.

Am auzit trosnind în foc un cântec,
Dar tot n-am înţeles de ce plângeai cu paie.
Mi-ai amintit că nu mai ştiu să curg prin lemn
Şi am şoptit argint: Odă, Silenţium!

[lumycriss]

Ne-am tot grabit sa definim ce inseamna "cenaclu", cu ce se mananca si ce se asteapta de la un astfel de thread, insa, ca o ignoranta ce sunt, am scapat din vedere un cuvant care poate ca ar fi lamurit pe toata lumea in ce mi-as dori eu, de fapt, sa se fi transformat (dar inca mai e timp pt asta) aceasta initiativa: ANALIZA literara. Acesta e cuvantul cheie, si nu CRITICA. Cand vorbesc despre analiza unui text literar, al unei poezii, ma gandesc la imaginile pe care mi le sugereaza acel text, imagini concrete, sau, metaforic vorbind, "traducerea" in limbaj comun al sentimentelor ce se vor exprimate. Simplu si concis. Acum ma simt cam obosita si nici nu am o stare de spirit potrivita pt a va da un exemplu al felului in care vad eu "analiza literara" comentand o poezie (sau mai multe) a unui coleg forumist care, sper eu, nu s-ar supara, dar promit ca o voi face cat mai curand (mai ales ca imi e asa dor de un astfel de "tratament", pe vremuri eram aproape obsedata de gasirea unor sensuri concrete in abstractul uneori de neinteles al unor poezii - nu va speriati, exagerez un pic, ca de obicei). Acestea fiind spuse, va astept mai des pe aici. Eu voi fi mereu prezenta. Mi-am dorit uneori sa plec, sa renunt pt o perioada, dar e o dependenta prea dulce si neconditionata, dependenta de voi si de cuvintele voastre, incat mi-a fost foarte greu sa lipsesc si numai 3 zile... Va doresc numai bine, dragi prieteni. Sa ne citim mult mai des! Si la cat mai multe sentimente frumoase! 

[katya1886]

Hop şi eu cu un sfat! Se pare că avem voie să ne dăm cu părerea şi mai suntem şi luaţi în seamă.
Revenind, părerea mea este că poezia este suprasaturată de metafore. Toată lumea scrie metaforic, orice devine o metaforă şi cred că este exagerat iar originalitatea... eu una nu o mai găsesc. Scrie în funcţie de structura ta interioară, nu îţi impune limite. Şi caută să transmiţi un mesaj, un sentiment, să imprimi în conştiinţa cititorului o impresie puternică. Părerea mea... Să auzim numai de bine!

[lumycriss]

Scrie în funcţie de structura ta interioară, nu îţi impune limite. Şi caută să transmiţi un mesaj, un sentiment, să imprimi în conştiinţa cititorului o impresie puternică.

S-a gandit cineva pana acum ca de fapt tot ce scriu e doar in functie de structura mea interioara? Nu caut sa ma explic, si nici nu imi doresc neaparat sa trezesc impresii puternice in cititorii mei, pentru ca ceea ce mie mi se pare extraordinar... de minunat sau de dureros, poate, altcuiva i se poate parea meschin, fara culoare, retoric... Oricum, sfaturile sunt bine venite si iti multumesc din suflet pentru ele, Katya. Pentru mine reprezinta un reper, la fel ca steaua polara pentru un calator ratacit... Asta nu garanteaza totusi ca nu ma voi abate niciodata din drum, pentru ca nu intotdeauna drumurile sunt drepte. Uneori dai peste gropi sau peste copaci cazuti sau peste munti sau peste diverse alte obstacole pe care este musai sa le ocolesti pentru a-ti continua in pace drumul... Pentru mine, acestea pot fi clipele de restriste, de melancolie sau mai stiu eu ce alte sentimente neconcordante cu... logica. Ma bucur totusi ca in ciuda tuturor acestor "defecte" pe care le enumerati, am totusi cititori... Si banuiesc ca voi mai avea, atata timp cat va dainui in oameni curiozitatea

[lumycriss]

Ciob

Mi-a căzut o frunză şi s-a spart.
M-am chinuit să o lipesc,
Însă m-am înţepat
În fiecare ciob verzui uscat.
Am sângerat şi-am însetat
Şi mi-au scăpat
Şi toate celelate Frunze,
Ce s-au spart
La rădăcina albă.
Am îngenunchiat
În cioburile triste
Împrăştiate pe asfalt.
M-am auzit strigat,
Însă deja uitasem
Că sunt puţin crăpat
Şi m-am împiedicat…
M-am spart…
Sunt… Eşti un ciob
De brad stricat.

Până

Aveam şi eu o boală:
Îmi creştea în palmă
Un munte de rană.
La început era cât o ghindă,
Apoi a-nceput să se-ntindă.
Mi s-a lăţit palma,
De ziceai că-i o talpă
Verde de Godzilla.
Mama nu mi-a mai dat voie
s-o mângâi seara.
Tata s-a îndurat
Şi m-a ajutat
s-o car până la şcoală.
Se făcuse şi grea
Şi mai că mă ajungea
De înălţime.
Dar puteam spune şi eu cu mândrie
Am şi eu o boală
Şi n-o mai are nimeni!...
Până te-am întâlnit pe tine,
Cu rana ta de munte înrămată.

Miorlau

Curgea ploaia cu glas
Miorlăit de câine.
Zborul unui cocor
Desena cu pene pe şosea
O floare cu tulpina
Amputată.
Am cules-o de la poalele blocului
Şi-am aşezat-o la urechea
Parabolicei.
"Ce bine-i şade cu ie
Şi opinci de cauciuc!’’
Mi-am zis şi-am râs
Cu ochi de lumanare.
Ploaia încă mă sâcâia
Şi-am miorlăit şi eu la ea
Ca o antenă.