10 Octombrie, 2025, 05:46:04 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Trădare pe jumătate..?  (Citit de 4439 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

26 Noiembrie, 2008, 09:54:33 a.m.
Citit de 4439 ori
Offline

Emma


 Citind câteva topicuri despre trădare, înşelat...mi-a venit în minte o situaţie:

Să luam un cuplu...care are mulţi ani în spate...sunt tineri, se iubesc, se respectă..dar...ca în viaţa oricărui cuplu ar exista o perioadă mai 'plată', să-i zicem...poate pentru că sunt prea ocupaţi..sau pur şi simpu sunt neinspiraţi în relaţia pe care o au. Coincidenţa face ca în respectiva perioadă, unul dintre parteneri să se simtă atras de o altă persoană de sex opus...şi să se simtă luată de val. (adică să se îndrăgostească).

1. Voi ce aţi face? aţi alege să vorbiţi despre asta cu partenerul?Sau aţi lupta pentru noua 'dragoste'?

2. Cum ati percepe dacă partenerul ar veni cu o asemenea problemă? Aţi trece peste această trădare...pe jumătate?

(De precizat: Înşelatul nu s-a produs fizic, ci vorbim de ceea ce se întâmplă înainte de a ajunge acolo. E vorba doar de nebunia de dinainte)
Strong people don't put others down...
They lift them up..
(Michael P. Watson)

26 Noiembrie, 2008, 10:29:27 a.m.
Răspuns #1
Offline

Just


Incep spunand ca fiecare dintre noi stie ce are in casa sufletului , cum este relatia sa cu partenerul/a si in functie de asta va alege felul in care se va comporta in situatia de mai sus .Sunt oameni care stabilesc inca de la inceput ca vor impartasi orice , bine sau rau , iar impreuna vor gasi o solutie fiecarei probleme .Daca in decursul anilor ati impartasit si ati comunicat orice o veti face si in continuare oricat de grave ar fi noile probleme survenite . Alti oameni in schimb pastreaza tacerea , trec prin chinuri si incertitudini interioare, se consuma si-l exclud pe cel de langa incercand sa gaseasca singuri iesirea la mal .Se poate sa fim bine intentionati , in sensul ca nu vrem sa-l ranim pe cel de langa facandu-l partas la indoielile noastre , dar in acelasi timp se poate sa avem mult de pierdut neascultandu-i parerea, neacceptandu-i sprijinul , mana calda ce ne-ar putea scoate din nou in lumina .

As adauga , de asemenea, faptul ca trebuie sa fim foarte atenti cum interpretam aceste atractii. S-ar putea sa ne inselam si totul sa fie doar o furtuna intr-un pahar cu apa. De asta spun ca trebuie bine analizat totul inainte de a ne cataloga "om indragostit" in afara relatiei . Daca insa trece timpul si ramanem la ideea initiala e clar ca ceva scartaie in relatia cu partenerul de am fost tentati sa culegem flori din alte gradini .

Optez pentru comunicare in orice situatie ! Discutand putem intelege gravitatea problemei si numai ascultand ce are de spus partenerul putem decide daca este cazul sa mergem mai departe cu ceea ce avem sau renuntam la tot  in favoarea "aerului proaspat" .

Tradare n-as numi-o daca partenerul alege ca in loc sa fuga la bratele ispitei vine si ne impartaseste temerile sale, sentimentele ce-l incearca .
And I promise forever ...
"White dove Fly with the wind Take our hope under your wings For the world to know That hope will not die..."

27 Noiembrie, 2008, 06:53:49 p.m.
Răspuns #2
Offline

Lorelei


Cred ca depinde de cuplu si depinde de ce mai crede sau spera fiecare. Eu visez la o relatie in care sinceritatea sa fie dureros de prezenta, totusi ma intreb de multe ori daca as putea duce o asemenea relatie si daca chiar ar putea merge. Asa incat nu cred ca aprob pana la urma ideea de sinceritate inutila, care doar raneste nu si rezolva.

Daca partenerul cu care as fi de ani de zile simt ca este perechea mea cu adevarat, si doar trecem printr-o perioada mai plata, as incerca sa inteleg singura ce e cu mine, de ce ma simt atrasa de altcineva, nu cumva e vorba tocmai de acea perioada de platou in viata de cuplu initiala etc. Si, foarte probabil, as incerca sa fac tot ce tine de mine ca sa rezolv situatia. As vorbi cu partenerul deschis, dar nu despre cea de a treia persoana, ci despre ce nu merge in relatia noastra si as incerca sa vad daca regasim ceea ce am pierdut. Pentru ca, de multe ori, cineva nou ne da peste cap doar pentru ca este nou, timpul ne-ar dovedi ca nu era decat o infatuare de moment.

Daca insa e clar pentru toata lumea ca relatia veche s-a dus naibii de mult si doar o dulce obisnuinta ne mai tine impreuna, atunci as fi deschisa, sincera, si m-as desparti de vechiul partener inainte sa incerc ceva cu noul/potentialul. Daca se va dovedi ca nu am avut dreptate in privinta noul partener si relatia cu el nu ar merge, oricum voi multumi existentei ca mi-a dat pretextul de a renunta la vechea relatie care oricum nu mai mergea de mult.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.