"Stereotipurile de gen: ce ne face bărbaţi sau femei?
“Băieţii poartă albastru, rozul este pentru fete”. De cîte ori am auzit sau chiar ni s-a întamplat să emitem astfel de teorii si cît de eronate sunt ele cu adevărat?
Stereotipurile sociale sunt date de diferenţele ce există între bărbaţi şi femei. Întotdeauna au existat. Femeia, de cele mai multe ori, se află într-o poziţie de inferioritate. Cu siguranţă, timpurile s-au schimbat, dar afirmaţii de genul “e femeie” nu dispar foarte uşor, mai ales atîta timp cît încă acest stereotip este hrănit chiar de reprezentante ale “sexului frumos”.
Cu siguranţă ţi s-a întîmplat să te foloseşti de sintagma “femeile sunt mai fragile/sensibile” sau să accepţi să preiei toate rolurile din gospodărie. Dar ce ne facem cu inversarea rolurilor?
În multe mitologii vechi barbatul reprezintă purtătorul începutului activ, social-creativ, pe cînd femeia - puterea pasivă, naturală.
Ce se întîmplă în prezent?:
Femeia conduce!
Feminitatea a cîştigat pe linia unor caracteristici comportamentale: initiativa, independenta, spirit de organizare, îndrazneală, forţă, atitudini şi aptitudini de conducere etc.
Ştergerea diferenţelor
Modelul modern presupune o tendinţă către apropierea şi ştergerea diferenţelor comportamentale dintre bărbaţi şi femei, ceea ce creează o stare de ambiguitate şi disconfort în asumarea rolurilor.
Transformările sociale
În prezent, transformările sociale au un impact profund asupra feminităţii şi asupra schimbării rolului femeii în societate, precum şi a raporturilor dintre feminitate şi masculinitate.
Inversarea rolurilor
Ce ne facem acum, cu tatăl care işi ia concediu de paternitate, cu mama care devine partener la o firmă importantă şi işi petrece mai mult timp la muncă şi cîştigă mai mulţi bani, cu băiatul care işi doreşte o păpuşă şi cu fata care se joacă de-a războiul? Sunt ei mai puţin bărbaţi sau femei din cauza rolurilor pe care şi le asumă?
Cu sigurantţă, nu. Sutem bărbaţi sau femei pentru că ne-am născut aşa şi nimic nu va putea schimba asta, putem fi consideraţi mai puţin bărbaţi sau femei, pe nedrept, datorită alegerilor şi rolurilor pe care ni le asumăm.
Procesul diferenţierii pe genuri a activităţilor are loc în paralel cu evoluţia, în general, a omului.
Etnografii argumentează diferenţele privind activitatea între genuri în primul rînd datorită forţei fizice sporite a bărbatului, în al doilea rînd datorită incompatibilităţii unor tipuri de activităţi cu îngrijirea urmaşilor.
Spargerea stereotipurilor
Stereotipul cel mai larg răspîndit este că femeile sunt mai “emoţionale” decît bărbaţii. Studiile sugerează că “emoţionalitatea crescută” a femeilor este o construcţie socială, bazată pe diferenţele observate în exprimarea emoţională. La nivelul trăirii emoţiilor se pare însă că nu există diferenţe între sexe.
Bărbaţii au început să preia din ce în ce mai multe activităţi domestice (gătit, spălat, îngrijirea copiilor etc.), femeile fiind atrase tot mai mult de practicarea activităţilor destinate pînă mai ieri bărbaţilor (legislaţie, administraţie, politică, medicină, pilotaj etc.).
Din păcate, locul de unde primim cele mai multe informaţii, adică televizorul, este supraîncărcat de stereotipuri sexuale. De cele mai multe ori femeia este prezentată ca fiind gospodină, ea spală, serveşte masa, se îngrijeşte, pe cînd bărbatul este neglijent, el este cel care murdăreste hainele.
După cel de-al doilea război mondial, studiile efectuate mai ales pe tineri consemnează nu numai tendinţe către ştergerea diferenţelor de gen si rol, dar chiar şi o interferenţă a lor în ceea ce priveşte tipurile de activităţi.
De ce sîntem bărbaţi şi femei?
Teoria invăţării sociale explică formarea identităţii de gen la copii prin observarea şi imitarea comportamentului de gen al celorlalţi , prin intărirea sau pedepsirea experienţelor lor de gen specifice, respectiv de gen nespecifice.
Modelele copiilor în învăţarea unor comportamente de gen specifice sau de gen nespecifice pot fi modele reale (părinţi, colegi), sau modele simbolice, oferite de mass-media, reclame publicitare, cărţi, filme, desene animate etc. Rolul părinţilor în acest caz este să ofere modele de comportament nestereotipe şi să întărească atît comportamentele de gen specifice, cît şi pe cele de gen nespecifice.
Tot ce vedem se întîmplă din cauza noastră, a celor care ne uităm şi înghiţim pasivi orice fel de informaţie; lucrurile nu se schimbă fără ca noi, cei cărora le sunt adresate programele, să ripostăm. Copiii trebuie să ştie că joaca cu păpuşile sau cu maşinile nu îi face mai băieţi sau mai fete decît sunt deja. Este doar o chestiune de alegere, nimic mai mult sau mai complicat…" (preluat dintr-un articol wordpress.com)
Mi s-a parut foarte interesant articolul de mai sus. Ori raspunde unor intrebari, ori ne face sa ne punem altele. Cred ca e o chestiune de personalitate daca acceptam si ne insusim normele deja impuse de catre societate. Este adevarat ca de mici ne-au fost "implementate" in mod delicat ceea ce parintii stiau din experienta nu ca e neaparat "bun" cat mai degraba "firesc". Abia in timp ajungem sa si analizam daca ni se si potriveste rolul pe care il stim si, asa cum spunea si Sweeney Todd, de cele mai multe ori e prea tarziu sa o luam de la capat.