Stereotipuri sociale

[Lorelei]

Vorbeam de curand cu cineva despre rolurile determinate cultural. Despre faptul ca, oricat au evoluat mentalitatile si vremurile, traim inca intr-o societate dominata de stereotipuri care impun norme si dicteaza practici. Discutia era legata in primul rand de rolurile de gen, si anume ca femeile TREBUIE sa fie sensibile, vulnerabile, fragile, delicate, iar barbatii siguri pe ei, duri, fermi etc. Ca si cum ar fi rusinos sau oricum nedorit ca un barbat sa fie sensibil sau o femeie prea sigura pe ea sau prea puternica (ma refer la personalitate).

Voi ce credeti? Normele sociale impun roluri? Societatea ne dicteaza sau ne slefuieste de mici cum sa crestem?

[Escu]

Consider ca mentalitatea este de vina. Nu suntem incurajati de mici sa gandim mai mult, ci sa servim din invataturile altora. Ne ascundem dupa "traditii", "asa e bine" si alte stereotipuri. Un lucru se poate face in multe feluri. De ce sa-l faci cum l-au mai facut 5 ?
Sunt de parere ca societatea ne "slefuieste" sa devenim altceva decat ceea ce suntem cu adevarat. Constatam abia la sfarsitul vietii potentialul care zace in noi.

[tsunami_soul]

hei,hei,hei...iata-ma bagat in vorba...dar ca este vorba despre STEREOTIPURI,doresc sa intreb:nu este normal sa salutam pe cei ce ne cunosc?nu credeti ca ce facem cand ne intalnim cu cineva cunoscut,sa-i uram sanatate si toate cele bune,face parte din acest"stereotip"?
hm,pentru mine "unele" din aceste stereotipuri care ne controleaza viata,sunt necesare...dorite si chiar placute...
[/color][/size][/i]deci,am sa fac ce nu am facut inainte de sarbatori(stiti voi,chestia cu timpul),am sa urez celor de pe acest site,si nu numai lor,LA MULTI ANI...si STEREOTIPURI fericite,aducatoare de bucurii.
...draga Lorelei,mentalitatea este o forma educata,cizelata poate,prelucrata de Lumea in care traim...
...Sweeney Todd,ai dreptate in ce ai scris,perfect de acord...dar nu uita,viata este suficienta sa ne "prindem" de care rol trebuie sa ne atasam...

[Semiramis]

da, există stereotipuri sociale. nu spun că e rău sau bine, este ceva cu care m-am obişnuit şi trăiesc. societatea (şi aici mă refer la orice societate) nu este o utopie, aşa că stereotipurile puse la un loc nu ne pot mulţumi întru totul.

[Just]

Societatea are un rol determinant in formarea noastra ca persoana, in educatia pe care o primim si nu in ultimul rand in impunerea unei anumite mentalitati. Depinde insa cata libertate in gandire si comportament ne acordam atunci cand ajungem la maturitate. Ne putem forma propriile noastre idei, departe de stereotipurile sociale cu riscul de a deveni rebeli, inadaptati sau mai stiu eu cum.

Tot din vina societatii fetele ce au o viata sexuala activa, cu mai multi parteneri sunt considerate depravate, pe cand barbatii ce au multe femei macho sau in limbaj modern:"tipi cool, man!". Acesta este tot un stereotip social si o idee prost formata de-a lungul timpului.

E bine sa alegem a gandi sanatos lasandu-ne condusi de propriile credinte.

[Diana Nistor]

Poate ca lumea ar trebui sa ma intereseze mai putin, dar de fapt sunt obsedata de ea, oamenii au devenit indiferenti in realitate si nu-i mai iubesc decat in abstract.
Ma uit la tinerii de azi. Sunt exact tinerii de pe vremea cand eram eu de 18-20 de ani (eheee... acum am mult mai multi!). Se distreaza la fel, exact la fel de veacuri si veacuri: aceeasi galagie, aceleasi vorbe de duh, aceeasi obraznicie, aceeasi infumurare neroada, aceeasi nebunie careia ii va urma aceeasi cumintenie a oamenilor maturi. Vor imbatrani si ei, cu aceeasi revolta, cu aceeasi resemnare.  Aceleasi ticuri, aceleasi violențe.
Acesta nu mai este arhetipul, este stereotipul, seria. Si poate e mai bine asa, intrucat neobisnuitul devine repede plictisitor sau inspaimantator, chiar.
Revenind la topic.
Da, Lorelei. Cred ca putem alege sa fim intotdeauna atat de puternice!
(ne poate impiedica asta sa fim iubite cu adevarat? Pentru ca, trebuie recunoscut faptul ca orice barbat este facut din lut si diamant si nici o femeie din lume nu e instare sa le hraneasca pe amandoua. )

[alexia]

"Stereotipurile de gen: ce ne face bărbaţi sau femei?


“Băieţii poartă albastru, rozul este pentru fete”. De cîte ori am auzit sau chiar ni s-a întamplat să emitem astfel de teorii si cît de eronate sunt ele cu adevărat?

Stereotipurile sociale sunt date de diferenţele ce există între bărbaţi şi femei. Întotdeauna au existat. Femeia, de cele mai multe ori, se află într-o poziţie de inferioritate. Cu siguranţă, timpurile s-au schimbat, dar afirmaţii de genul “e femeie” nu dispar foarte uşor, mai ales atîta timp cît încă acest stereotip este hrănit chiar de reprezentante ale “sexului frumos”.
Cu siguranţă ţi s-a întîmplat să te foloseşti de sintagma “femeile sunt mai fragile/sensibile” sau să accepţi să preiei toate rolurile din gospodărie. Dar ce ne facem cu inversarea rolurilor?
În multe mitologii vechi barbatul reprezintă purtătorul începutului activ, social-creativ, pe cînd femeia - puterea pasivă, naturală.

Ce se întîmplă în prezent?:
Femeia conduce!
Feminitatea a cîştigat pe linia unor caracteristici comportamentale: initiativa, independenta, spirit de organizare, îndrazneală, forţă, atitudini şi aptitudini de conducere etc.
Ştergerea diferenţelor
Modelul modern presupune o tendinţă către apropierea şi ştergerea diferenţelor comportamentale dintre bărbaţi şi femei, ceea ce creează o stare de ambiguitate şi disconfort în asumarea rolurilor.
Transformările sociale
În prezent, transformările sociale au un impact profund asupra feminităţii şi asupra schimbării rolului femeii în societate, precum şi a raporturilor dintre feminitate şi masculinitate.
Inversarea rolurilor
Ce ne facem acum, cu tatăl care işi ia concediu de paternitate, cu mama care devine partener la o firmă importantă şi işi petrece mai mult timp la muncă şi cîştigă mai mulţi bani, cu băiatul care işi doreşte o păpuşă şi cu fata care se joacă de-a războiul? Sunt ei mai puţin bărbaţi sau femei din cauza rolurilor pe care şi le asumă?
Cu sigurantţă, nu. Sutem bărbaţi sau femei pentru că ne-am născut aşa şi nimic nu va putea schimba asta, putem fi consideraţi mai puţin bărbaţi sau femei, pe nedrept, datorită alegerilor şi rolurilor pe care ni le asumăm.

Procesul diferenţierii pe genuri a activităţilor are loc în paralel cu evoluţia, în general, a omului.
Etnografii argumentează diferenţele privind activitatea între genuri în primul rînd datorită forţei fizice sporite a bărbatului, în al doilea rînd datorită incompatibilităţii unor tipuri de activităţi cu îngrijirea urmaşilor.

Spargerea stereotipurilor
Stereotipul cel mai larg răspîndit este că femeile sunt mai “emoţionale” decît bărbaţii. Studiile sugerează că “emoţionalitatea crescută” a femeilor este o construcţie socială, bazată pe diferenţele observate în exprimarea emoţională. La nivelul trăirii emoţiilor se pare însă că nu există diferenţe între sexe.

Bărbaţii au început să preia din ce în ce mai multe activităţi domestice (gătit, spălat, îngrijirea copiilor etc.), femeile fiind atrase tot mai mult de practicarea activităţilor destinate pînă mai ieri bărbaţilor (legislaţie, administraţie, politică, medicină, pilotaj etc.).

Din păcate, locul de unde primim cele mai multe informaţii, adică televizorul, este supraîncărcat de stereotipuri sexuale. De cele mai multe ori femeia este prezentată ca fiind gospodină, ea spală, serveşte masa, se îngrijeşte, pe cînd bărbatul este neglijent, el este cel care murdăreste hainele.

După cel de-al doilea război mondial, studiile efectuate mai ales pe tineri consemnează nu numai tendinţe către ştergerea diferenţelor de gen si rol, dar chiar şi o interferenţă a lor în ceea ce priveşte tipurile de activităţi.

De ce sîntem bărbaţi şi femei?
Teoria invăţării sociale explică formarea identităţii de gen la copii prin observarea şi imitarea comportamentului de gen al celorlalţi , prin intărirea sau pedepsirea experienţelor lor de gen specifice, respectiv de gen nespecifice.

Modelele copiilor în învăţarea unor comportamente de gen specifice sau de gen nespecifice pot fi modele reale (părinţi, colegi), sau modele simbolice, oferite de mass-media, reclame publicitare, cărţi, filme, desene animate etc. Rolul părinţilor în acest caz este să ofere modele de comportament nestereotipe şi să întărească atît comportamentele de gen specifice, cît şi pe cele de gen nespecifice.

Tot ce vedem se întîmplă din cauza noastră, a celor care ne uităm şi înghiţim pasivi orice fel de informaţie; lucrurile nu se schimbă fără ca noi, cei cărora le sunt adresate programele, să ripostăm. Copiii trebuie să ştie că joaca cu păpuşile sau cu maşinile nu îi face mai băieţi sau mai fete decît sunt deja. Este doar o chestiune de alegere, nimic mai mult sau mai complicat…"  (preluat dintr-un articol wordpress.com)


            Mi s-a parut foarte interesant articolul de mai sus. Ori raspunde unor intrebari, ori ne face sa ne punem altele. Cred ca e o chestiune de personalitate daca acceptam si ne insusim normele deja impuse de catre societate. Este adevarat ca de mici ne-au fost "implementate" in mod delicat ceea ce parintii stiau din experienta nu ca e neaparat "bun" cat mai degraba "firesc". Abia in timp ajungem sa si analizam daca ni se si potriveste rolul pe care il stim si, asa cum spunea si Sweeney Todd, de cele mai multe ori e prea tarziu sa o luam de la capat.

[ARIDANA]

Eu inclin sa fiu de parerea Dianei...
Oricand in viata ,avem libertatea si puterea de a alege.Daca vom fi iubite pentru ceea ce am ales,inseamna ca este ceea ce ni se potriveste si vom face in continuare in acelasi fel.Chiar daca,la inceput vom fi judecate,conform normelor societatii.Atunci cand se vede ce naste o iubire adevarata,atunci cand intelegi ca binele se poate face si altfel nu doar asa cum a fost "lasat",se schimba multe...in primul rand nerozia si mentalitatea la adapostul careia multi o duc bine,in defavoarea celor care lupta sau muncesc din greu pentru a proteja lucrurile in care cred.

[alexia]

Oricand in viata ,avem libertatea si puterea de a alege.Daca vom fi iubite pentru ceea ce am ales,inseamna ca este ceea ce ni se potriveste si vom face in continuare in acelasi fel.

Draga Aridana, iti respect parerea DAR (ca exista un dar), in viata ai libertatea, poate si puterea de a alege, estea devarat, insa nu intotdeauna actionat. Sunt "n" motive care ne conduc, de cele mai multe ori sprea a actiona altfel decat ne-am dori. Cred ca ai facut si tu compromisuri si stii despre ce vorbesc.  Dar ai dreptate, avem si libertatea si puterea de a alege!
Nu m-am regasit in ceea ceea ce ai spus in continuare si aici vorbesc doar in numele meu: nu cred ca daca cineva ma iubeste pentru ceea ce am ales sa fiu sau sa fac, inseamna ca mi se potriveste. Adica, daca o alegere privind ce, cum, de ce vreau sa fiu intr-un anume fel nu e pe placul celorlati inseamna ca nu am facut alegerea buna??

[Lorelei]

Aici e problema reala a topicului de fapt. Cat curaj avem sa infruntam stereotipurile devenite norme sociale. Eu imi amintesc discutii nesfarsite cu mama pe tema de ce port adidasi si nu sandale, prin adolescenta. Mama imi aducea argumentele "utilitare" gen "sa respire piciorul vara" etc. dar era limpede ca in spate sunt argumentele sociale. Ce s-a intamplat, insa, cand, ca orice adolescenta care se respecta am trecut prin faza rock? Bocanci si camasa in carouri pe deasupra blugilor?  Well... mama s-a obisnuit cu gandul ca sunt adolescenta.  

Dincolo de gluma, problema e reala, suntem o societate traditionala care pastreaza acut stereotipurile de gen.

[ARIDANA]

Oricand in viata ,avem libertatea si puterea de a alege.Daca vom fi iubite pentru ceea ce am ales,inseamna ca este ceea ce ni se potriveste si vom face in continuare in acelasi fel.

Draga Aridana, iti respect parerea DAR (ca exista un dar), in viata ai libertatea, poate si puterea de a alege, este adevarat, insa nu intotdeauna actionat. Sunt "n" motive care ne conduc, de cele mai multe ori sprea a actiona altfel decat ne-am dori. Cred ca ai facut si tu compromisuri si stii despre ce vorbesc.  Dar ai dreptate, avem si libertatea si puterea de a alege!
Nu m-am regasit in ceea ceea ce ai spus in continuare si aici vorbesc doar in numele meu: nu cred ca daca cineva ma iubeste pentru ceea ce am ales sa fiu sau sa fac, inseamna ca mi se potriveste. Adica, daca o alegere privind ce, cum, de ce vreau sa fiu intr-un anume fel nu e pe placul celorlati inseamna ca nu am facut alegerea buna??

     Asa cum tu ai spus ca exista un DAR,draga Alexia,eu incepusem cu un DACA.Este adevarat,compromisuri fac de cand ma stiu si nu  ma invat minte sa si castig din ele,asa cum isi doresc multi sau poate ceea ce si-ar dori multi sa castige...daca tot isi "complica existenta".Nici n-am spus totul,ma refeream la felul in care cineva te iubeste,cu bune si rele la un loc,fara sa puna in balanta care din acestea primeaza.Iar eu nu decid daca am ales bine sau felul in care ma port,dupa cum sunt sau nu iubita pentru ceea ce fac.Stii,am prieteni sau colegi de serviciu care,in gluma,ma necajesc,pentru ca,spun ei,vor sa ma vada si nervoasa,caci imi "sade bine" si-atunci...
    Eu am ales o singura data,sa fiu eu insami in orice situatie,nu pentru ceva sau cineva,si "mi se potriveste",pentru ca tin la parerea celor care-mi spun acest lucru,"la bine si la greu". Deci,a fi eu insami mi se potriveste pentru ca ma simt bine asa cum sunt si altora le este bine alaturi de mine.

[digitty]

  Normele nu impun roluri. Ele ne ofera variantele. Alegerea tine de noi. Sunt atatea lucruri care ne influenteaza in aceasta alegere, de la familie pana la ce vedem la televizor, insa totul este trecut prin filtrul nostru personal. Suntem singurii in putere sa hotaram daca vom fi sau nu prizonierii acestor stereotipuri, daca ne pasa de prejudecatile societatii in care traim si daca suntem gata sa ne asumam un anumit statut (nu prea placut de cele mai multe ori) cand ideile pe care le-am ales nu corespund celor adoptate de majoritate.

  Stereotipurile de gen incep totusi sa paleasca. In ziua de azi femeile se declara tot mai puternice si abunda de incredere, duritate si independenta    iar parca barbatii sensibili, romantici si fragili sunt tot mai cautati. Trebuie sa existe un echilibru,nu? Daca femeile devin dominatoare, macar barbatii sa se domonealsca