Vreau sa ma impac cu fost iubita

[Andy]

Buna ziua, inainte sa va cer sfatul poate ar fi mai bine sa va povestesc ce s-a intamplat.

Am 24 ani, ea are 28, am fost impreuna 6 ani. In urma cu 2 ani ne-am despartit pentru ca ea vroia o familie si copii si eu nu ma simteam pregatit. Dupa 2 saptamani ne-am impacat cu gandul ca in viitor sa ne casatorim. Totul a mers super o perioada, dar presiunea casatoriei era foarte mare. Ea vroia familie, si copii, iar eu nu ma simteam pregatit nici din cauza varstei si nici financiar. Am inceput sa am indoieli ca vreau sa-mi petrec restul vietii cu ea, si nu puteam sa iau o decizie de a ne casatorii. Intr-un final am decis sa o las sa se casatoreasca, si ne-am despartit. Ea a suferit foarte mult, se astepta ca eu sa o cer de sotie. Am mai continuat sa ne vedem timp de 1 luna, in care ne vedeam mai des ca inainte, ieseam in oras si ne simteam bine, dupa care ea a pus capat perioadei de despartire. Nu o putut sa continue sa ne vedem, cand eu nu o vroiam in viata mea. A intalnit pe cineva de revelion (de cel mult 3 saptamani). M-a lovit gelozia si simt ca o pierd. Culmea ironiei, ea m-a vrut, eu nu am vrut-o, si acum invers. Am mers la ea, si i-am spus ca vreau sa facem o familie impreuna, dar nu mai vrea, nu mai are incredere in mine, ca dupa o perioada, nu o sa-mi revina sentimentele vechi si o sa vreau din nou altceva. Nu pot sa mi-o scot din cap, doar la ea ma gandesc, nu pot face nimic altceva, ma simt singur si simt ca innebunesc. II mai trimit mesaje sa iesim la un suc, dar nu mai are timp, si-a umplut programul.

Oricum ma gandeam ca ar mai fi o sansa sa ma impac cu ea. De ziua ei, un buchet mare cu 29 de trandafiri si un inel de logodna. Nu i-am mai facut surprize. M-am gandit sa o chem afara sa-i dau ceva de ziua ei, si dupa ce-i dau florile sa-i arat inelul si sa o cer. Dar inca am indoieli daca vreau sa fie sotia mea, pentru ca o iubesc, sau din gelozie , sa nu o ia altul. In 6 ani ne-am obisnuit impreuna, si acum simt ca mi s-a terminat lumea. Numa la asta ma gandesc. Oare daca accepta cererea, o sa fie la fel ca inainte ? Sau la prima cearta o sa ne despartim. Oare o sa ma simt mai bine daca accepta, sau greul de-abia atunci o sa inceapa. Ziua ei e peste 10 zile si simt ca ma omoara indecizia mea.

Va multumesc anticipat pentru sfaturi.

[Lorelei]

Andy, iti dau un sfat pe care mi-l dau si mie si il dau si altora: in materie de sentimente, nu asculta sfaturile altora.
Totusi, imi dau seama ca ai scris aici pentru ca vrei sa citesti pareri, opinii care posibil sa declanseze sau sa cristalizeze in tine o decizie. Asa ca ceea ce iti pot spune este cum "imi suna" mie. Totusi nu uita ca si eu si ceilalti de aici stim despre viata ta 15 randuri scrise de un anonim pe un forum. Deci...

... din ceea ce scrii mie imi pare ca de fapt tu mai ai mult de copilarit pana sa vrei sa "te asezi la casa ta". Ceea ce inseamna ca, daca realmente iei decizia asta acum, se va rafrange rau mai tarziu. Poate dupa ce veti fi casatoriti, cand vei simti ca esti prins intr-o capcana, ca te sufoci, ca trebuie sa iti vezi tu de viata ta etc. Si probabil o vei rani mult mai rau atunci gasind poate compensari in alta parte, sau declansand certuri interminabile etc. Diferenta de varsta dintre voi, desi nu mare, la varsta voastra e cumva esentiala. 29 de ani e varsta la care se cam declanseaza "ceasul biologic" al femeilor, care isi dau seama ca in cativa ani deja va fi clinic periculos sa aiba un copil, ca vor imbratani etc. etc. Si incep sa isi doreasca foarte tare o familie, copii etc. Pe de alta parte, mai ales pentru un barbat, 24-25 de ani este inca varsta nebuniei, a tineretii, a pasiunii, a chefurilor sau al iesirilor la bere "cu baietii" etc. Stiu, obisnuinta poate fi un mare tiran. Iti da sentimentul securitatii si al caldurii, sentimentul ca indiferent ce se intampla, bun sau rau, ai cui sa spui, ai cu cine sa impartasesti... iar cand brusc dupa 6 ani te trezesti singur, vulnerabilitate, nesiguranta, lipsa, golul te pot speria teribil.

In plus... in ceea ce povestesti tu mai e ceva ce cred ca e atavic in noi si pe care il poti remarca usor la copii. Copilul de 5 ani care are o jucarie veche de cand se stie, nu prea ii mai place si o lasa atuncata in raftul cu jucarii insa STIE ca e a lui. Daca alt copil vine si ii ia jucaria (pe care nu o voia in mod normal), brusc jucaria aia e centrul vietii lui, nu poate trai fara ea, plange, tipa ca vrea jucaria inapoi, doar e A LUI. Cred ca intelegi ce vreau sa zic.

Eu cred ca onest e sa o lasi sa isi vada de viata ei, e clar ca tu nu vrei ceea ce vrea ea acum. Sa incerci si tu sa mergi mai departe, sa vezi cum e si cu altcineva, si poate dupa cativa ani, daca cumva vei ajunge la concluzia ca tot ea era EA, daca nici ea nu s-a asezat pana atunci la casa ei, poti incerca sa o recuceresti. Sau poate intre timp vei intalni pe cineva langa care sa fii convins, de data asta, ca vrei o familie.

Dar... ramane valabil ceea ce spuneam la inceput. Nu te cunosc deloc, nu inteleg probabil foarte, foarte multe aspecte. Tu esti singurul care poate decide ce e bine pentru tine in acest moment al vietii tale.

Orice ai alege, bafta multa!

[Andy]

     Multumesc pentru raspuns, stau si ma intreb de ce nu am postat aici mai devreme, ma chinui singur de 3 saptamani, si acum in sfarsit am aflat raspunsul la intrebarea mea. EU sunt acel copil mic, care a simtit ca cineva vrea sa-i ia jucaria, pe care nu o mai vroia.  Cand am citit raspunsul m-am mirat cat adevar este in ce mi-ai scris. Pot sa zic ca am scapat de o obsesie. Probabil ca de ziua ei, am sa-i iau un buchet de flori (trandafiri sau garoafe) albe (29, ca atatia ani face) si o felicitare, pe care voi scrie cateva cuvinte.  Acuma vad mult mai bine ce trebuie sa fac in viata.... distractie, alte fete, stabilitate financiara, iar daca soarta ne va aduce impreuna peste un timp, foarte bine, dar pana atunci trebuie sa simt ca mi-am trait tineretea si sunt pregatit "sa stau la casa mea".

    Multumesc inca o data pentru raspunsul tau.

[Lorelei]

Un singur lucru, insa: fii sigur ca asta este ceea ce simti, ca e real, si nu ca aveai nevoie de cineva exterior sa vina cu un sfat. Daca asta simti realmente ca este ceea ce trebuie sa faci... perfect. Ma bucur ca poti lua cu atata siguranta o decizie. Daca nu - numai in tine poti gasi raspunsul. Orice vei face pana la urma... sa fie cu noroc si sa nu privesti nicodata in urma cu regret.

[Elena.]

nu trebuie sa uiti casatoria e cel mai important pas in viata fiecaruia! nu trebiue sa faci acest pas de frica sa nu o pierzi. iar ea probabil ca nu e chiar asa sigura de tine,pt ca altfel nu vad de ce s-ar grabi sa se casatoreasca. oricum ar fi,gandeste-te foarte bine inainte de a face acest pas! eu iti doresc ca totul sa fie bine pentru amandoi.

[Andy]

Revin dupa mai bine de 1 saptamana, m-am simtit foarte bine cu raspunsul primit de Lorelei si cred ca are dreptate, simt ca e a mea si ca eu sunt al ei. Intre timp am mai vorbit cu ea, si am aflat cateva lucruri despre noul ei prieten, se comporta foarte frumos cu ea si el chiar i-a propus sa se casatoreasca cu el. .... Ciudat, dupa 2 luni de cand se cunosc si 1 luna de cand sunt impreuna... Noi vorbim din ce in ce mai des, gasesc motive, o data mi-a spus ca se gandeste la noi si cred ca e normal. Nu pot sa o uit, tot timpul imi sta mintea la ea, reusesc sa-mi fac treaba, dar diminetile, seara inainte de culcare, in weekend cand noi iesiam in oras sunt demoralizat (sa nu zic distrus). Ce se intampla cu mine? Am luat hotararea sa-i duc un buchet de 29 de garoafe albe si o felicitare, de ziua ei, peste 2 zile. Am ales cu grija felicitarea, am gasit una cu florile ei preferate pe ea (lacrimioarele), stau si ma gandesc de 3 zile ce sa-i scriu pe felicitare si sunt atent la toate amanuntele. De ce sunt acuma asa de atent cu amanuntele si inainte nu luam flori nici cand ma ruga   ? Sa fie oare asta un test, sa vedem cat de puternica e dragostea noastra? Eu sunt inca singur, nu vreau sa vad alte fete, si nu sunt nici genul de vanator (care agatza in cluburi). Stiu ca casatoria este un pas foarte important si tocmai de asta ezit, mi-e frica ca nu ma voi descurca, ca nu o sa fim fericiti, ca dupa un timp sentimentele vor disparea, mi-e frica ca odata facut pasul , nu mai poti da inapoi. Ce se intampla cu mine ? Imi lipseste asa de mult si ma doare despartirea asta si nu ma refer la partea fizica, ci la partea sentimentala. Ea ma iubeste asa de mult si eu n-am curajul si nici nu sunt sigur pe mine, sa merg la ea cu un inel.

[Lorelei]

Andy, eu cred ca trebuie sa mai tii cont de un aspect inainte de a lua o hotarare. Spui ca ati fost impreuna 6 ani si ca acum ai 24 de ani, ceea ce inseamna ca snteti impreuna de cand aveai 18 ani. Ceea ce inseamna ca este singura ta relatie serioasa de pana acum. De ce fac deductiile astea? Pentru ca eu cred ca, inveitabil, mai devreme sau mai tarziu, in cuplurile care sunt prima relatie serioasa, apare curiozitatea, si sentimentala si sexuala, cum o fi cu alta / cu altul? Fie ca apare curiozitatea in sine, fie ca apare o alta persoana care sa trezeasca aceasta curiozitate, faptul ca experienta ta de pana acum e limitata la o singura persoana cred ca poate declansa astfel de reactii. Daca nu cumva asta e si motivul fricii tale de "commitment". Nu cumva voi ajunge sa nu o mai iubesc, sa o insel, poate, sa fiu nefericit si sa o fac si pe ea nefericita? Si daca iti ridici toate intrebarile astea acum, cum va fi cand poate va aparea o alta persoana care sa te fascineze, sa te incante, sa te dea peste cap, mai ales in contextul in care fascinatia "de acasa" s-a dus de mult datorita timpului si obisnuintei...?

Nu stiu, nu vreau sa generalizez, dar in cele cateva cazuri pe care le stiu de prime relatii care au dus la casatorie, lucrurile nu stau prea grozav. Poate e doar intamplarea. Dar sentimentul meu este ca lipsa de experiente anterioare joaca rolul ei. Si anume acela de a construi in imaginatia fiecaruia ideea de dragoste absoluta, ca in filme, in care simti ca celalalt e jumatatea ta inalterabila cu care vrei sa petreci nu numai viata asta dar si vietile viitoare. Cred ca e o fantasma care ne alimenteaza tuturor nevoia de fericire continua care nu cred ca poate exista decat ca utopie, ca proiectie, ca ideal. Daca ai trecut prin cateva relatii cat de cat serioase, ajungi sa intelegi (sa intelegi afectiv, caci rational probabil poti accepta si daca esti la prima relatie) ca in orice relatie vor exista compromisuri, lucruri care iti plac si lucruri care nu iti plac, calitati si defecte, suisuri si coborasuri, ajungi sa intelegi ca nu exista printese cu rochii de bal, nici printi pe cai albi, ci doar oameni, cu bune, cu rele.

In plus, ajungi mai ales sa intelegi ca timpul este marele dusman. Ca si cea mai grozava dintre relatii in timp devine mai plata, mai stearsa, mai uniforma. Ceea ce te-a incantat candva pana la fascinatie devine obisnuinta... Si, din pacate, se cam intampla asa in orice relatie, oricat de frumoasa. Asta este si un motiv pentru care nu ii cumparai flori nici macar cand cerea... Stii, e ca si cu sanatatea, abia atunci cand te imbolnavesti ajungi sa apreciezi la adevarata valoare propria sanatate. Abia atunci cand ai probleme serioase incepi sa fii recunoscator pentru ceea ce aveai si ai pierdut. Cam asa e si in dragoste, orice pierzi brusc capata valente mult mai importante, pare mai frumos, mai plin de miez, mai valoros... Cand ai... nu apreciezi, cand pierzi insa...

Dincolo de toate, cred ca oamenii se casatoresc din motivele cele mai ciudate. De cele mai multe ori (cum ar putea fi cazul tau) pentru ca este "urmatorul pas logic". De si mai multe ori sub o forma de presiune sau alta. Nu stiu ce atarna mai greu in balanta ta, dar cred ca a te simti "obligat" sa te casatoresti dintr-o alegere binara de tip "ori ne casatorim ori ne despartim definitiv" pune o presiune foarte mare asupra ta, de a lua o decizie "definitiva". Well... cred ca nici intr-un caz nici in altul alegerea nu e definitiva. Nici casatoria nu e definitiva (desi a pleca la drum cu gandul ca e ceva provizoriu din nou e cam nasol...), nici despartirea nu e definitiva. Viata ne deschide drumuri pe care nu am crezut vreodata ca vom pasi, sau ne readuce in dar drumuri pe care credeam ca nu vom mai calca niciodata. Asta este, cred, si frumusetea ei incredibila.

[Diana Nistor]

Andy, sfatul lui Lorelei este absolut elaborat si cred ca el contine toate coordonatele timpului tau, care te pot indruma spre un happy-end. Nu cred ca este cazul sa mai insisti pe aceasta tema si sa mai cauti si alte variante de raspuns durerii tale.
In reculegerea ta, in singuratatea ta, trebuie sa te gandesti la ele si sa incerci sa iti rezolvi problemele pentru tine, in deplina libertate. O solutie schioapa gasita prin tine insuti este infinit mai valabila decat orice ideologie gata facuta care te-ar impiedica sa gandesti.
Nu uita ca a vrea sa fii al timpului tau inseamna a fi, inca de pe atunci, depasit.

PS: renunta la garoafe! De obicei se duc mortilor. 

[Andy]

Am inteles ca-mi recomandati sa renunt la garoafe pentru ca de cele mai multe ori se duc mortilor, dar ce pot sa-i duc in schimb? vreau sa fie 29 la numar si simt ca ar trebuii sa fie albe si nu rosii. Sau e ok daca sunt rosii ? Nu ma pricep, n-am mai dat flori vre-unei foste iubite pana acum, dar simt ca trebuie sa fac asta. As lua lacramioare dar din cate am inteles apar prin Martie. Am nevoie de un sfat, am sa i le dau azi, cand isi serbeaza ziua, am s-o chem afara si o sa-i fac o surpriza, sper. As putea merge si pe garoafe albe cu rosii , ce parere aveti ?

[Escu]

Gerbera.. (seamana cu floarea soarelui)...rosie, sau galbena...lasa garoafele...sau poate te razgandesti si nu-i mai dai nimic.

[ARIDANA]

Am inteles ca-mi recomandati sa renunt la garoafe pentru ca de cele mai multe ori se duc mortilor, dar ce pot sa-i duc in schimb? vreau sa fie 29 la numar si simt ca ar trebuii sa fie albe si nu rosii. Sau e ok daca sunt rosii ? Nu ma pricep, n-am mai dat flori vre-unei foste iubite pana acum, dar simt ca trebuie sa fac asta. As lua lacramioare dar din cate am inteles apar prin Martie. Am nevoie de un sfat, am sa i le dau azi, cand isi serbeaza ziua, am s-o chem afara si o sa-i fac o surpriza, sper. As putea merge si pe garoafe albe cu rosii , ce parere aveti ?

Chiar crezi ca mai conteaza,le va numara oare?...Eu ,una, n-as face-o.Important esti tu si faptul ca nu ai veni chiar cu mana goala,precum"Ghita la ....portita".Cat despre ce fel de flori,mergi la florarie si vezi ce-ti "face cu ochiul",care flori sunt asa cum o vezi tu pe ea.
Succes!...daca nu ti-ai rezolvat deja problema.

[Andy]

Am mers pana la urma pe varianta cu 29 de trandafiri albi. Am avut si peripetii....mi s-a rupt un fir cand le-am pus in masina si a trebuit sa merg sa le refac . Cand i le-am oferit, a ramas putin fara cuvinte. A fost un moment foarte tensionat pentru mine. Sper sa-i fi placut.
Multumesc pentru tot ajutorul vostru, pana aici am tot planuit, de aici incolo o sa vedem ce o sa iasa.

[vali2010]

Sunt din Slobozia iar de aproape doua luni sunt cu o fata din calarasi. Vara vine in vacanta la o matusa. O cunosc de cinci ani insa anul asta ceva ne-a legat. Spre ghinionul meu nu am rude acolo sa ma duc si eu insa profit de cineva care face drumuri dese la calarasi. Am fost de doua ori pana acum. Vorbim 24/24 la telefon si pe mess. Mi-a venit factura la telefon 185 lei din cauza ei. Am pus mult prea mult suflet in relatia asta. Joi a iesit cu ce-a mai buna prietena a ei in oras. S-au dus la o terasa si acolo s-au intalnit cu niste fosti colegi. Desii nu sunt o fire foarte geloasa si o stiu ca nu e in stare sa ma insele am tras-o putin de limba sa vad ce a facut acolo. Mi-a spus ca am facut-o sa se simta prost, mi-am cerut mii de scuze pt asta si mi-a spus ca m-a iertat. Sambata a avut o nunta la bucuresti si s-a pregatit de vineri, i-am dat doar doua mesaje vineri si abia mi-a raspuns deoarece era ocupata si am inteles-o. Sambata de dimineata lafel i-am dat trei mesaje insa nu mi-a respuns. Am inteles ca e ocupata si ca nu poate sa imi raspunda. Duminica i-am dat iar mesaj insa nu mi-a raspuns. Am crezut ca e obosita asa ca am iertato si de data asta. Aseara i-am dat trei mesaje insa nu mi-a raspuns la nici unul. Dupa doua ore am primit un mesaj de la ea care trebuia sa fie pt o fata. Mi-a zis peurma ca l-a trimis gresit. Am intrebato ce face si mi-a spus dor bine (inainte imi trimitea zeci de mesaje cu te iubesc)Am intrebato de ce s-a racit asa de mine si mi-a spus ca nu mai simte nimic desii i-a a fost prima care mi-a spus ca ma place si ca e tare fericita alaturi de mine. Sincer nu o mai inteleg pur si simplu mi-a spus ca nu mai vrea sa fie cu mine desii m-a iertat pt ca am traso de limba. Am incercat toata noaptea sa o induplec sa ii explic ca o iubesc si ca tin la ea si ca ii vreau tot binele din lume insa nu am reusit. Acum stau si sufar din cauza ei. Acum in august ar trebuii sa vina iar la slobozia. Mi-a spus ca vrea sa ramanem prieteni. Eu inca mai sper sa reusesc sa o fac sa isi schimbe ideea insa nu prea cred. Ce sa ii mai fac? Cum sa o mai pacalesc? Eu tin mult la ea si am pus suflet in relatia noastra insa nu vrea sa ma inteleaga ca ma face sa sufar. Saptamana asta a venit iar la slobozia, ne-am intalnit si am discutat insa nu am reusit sa o conving... O consider fata perfecta pt mine chiar daca distanta ne desparte si o vreau inapoi chiar nu stiu ce sa mai fac... Am gasit pe net o chestie cu arta impacarii insa trebuie sa o cumpar ca sa aflu ce trebuie sa fac mai departe insa costa... Va rog ma ajuta cineva??

[andalusia]

Dupa parerea mea, singurul lucru bun si pentru tine si pentru ea este sa o lasi in pace. E clar ca nu te mai vrea. De ce anume te mai agati? De ce vrei sa citez "o pacalesti"? Sa o mai prinzi o vreme, dupa care ce? Iar va pleca. Foarte probabil nu te mai iubeste, nu cred ca are nicio legatura cu faptul ca ai tras-o de limba sau mai stiu eu ce. Pur si simplu a fost o indragosteala de moment care i-a trecut.
Cred ca ai suficient orgoliu masculin in tine incat sa o lasi in pace, sa nu o mai cauti, sa nu o ami suni. Altfel nu vei face decat sa ii dai motive sa rada de tine cu prietenele ei: fostul iubit, mort dupa ea, care inca o cauta, o suna, ii trimite sms-uri sentimentale etc.

Dar pana la urma numai tu stii daca vrei sa te mai chinui cautand-o o vreme, sau ai taria sa mergi mai departe si sa inveti ce era de invatat din relatia asta.

[PETRICAPAS17]

cred ca ai  avea o sansa dar trebuie sa stiii sigur daca mai vrei sa ai familie sau nu sa fiii sigur pe sentimentele tale cred ca ea inca mai are ceva pt. tine bafta