Fiecare dintre noi are momentele, sau mai bine zis, perioadele sale de lipsa, la fel cum le are pe cele in care isi face aparitia cu un zambet, sau cu o lacrima, printre ceilalti, care asteapta pe aici, fie ei membri mai vechi sau mai noi, mai activi sau mai pasivi, sau pur si simplu, vizitatori de fiecare zi. La urma urmei, ar fi nefiresc sa ne traim viata (numai) pe net, numai printre prieteni (sau mai "putin" prieteni)... virtuali. Ba din contra...
Uneori, fericirea prea mare este cea care ne indeparteaza de cei care, poate, asteapta vesti de la noi... Alteori, doar dezamagirea si tristetea...

E bine totusi ca nu incetam sa ne cautam unii pe altii. Avem
nevoie unii de altii. Asa se pare ca ne-a plamadit Dumnezeu, a presarat peste sufletele noastre iubire care se vrea daruita, si ne-a trimis in lume ca pe niste copii, tinandu-ne de mana. Ai grija de tine, Twisted draga, si sa nu-ti fie frica sa chemi pe nimeni pe nume, atunci cand iti e dor de el (sau de ea)
