“sunt asa departe de voi
incat lumina in loc sa vina
merge inapoi”
Exista momente in viata cand facem bilanturi. Bune, rele, tragem linie si facem o suma imaginara... Daca asta e momentul tau de revelatie e grozav. Cred ca sunt lucruri care ne pot schimba structural. Dar mai cred ca sunt asa de rare incat foarte rar schimbarea e reala, asumata, autentica. De cele mai multe ori ne joaca mintea feste o vreme ca sa stergem niste disonante cognitive. Si-atunci dupa putina autoiluzioanre ajungem in matca originara. Totusi... schimbarile radicale, nebunia, decizia totala, autenticitatea pot exista, ele sunt apanajul sufletelor tari, sufletelor rare, care isi asuma trecutul si-apoi isi schimba viitorul.
„Sunt om viu si nimic din ce e omenesc nu mi-e strain”. Nu stiu daca e o scuza, dar pana la urma ca sa ajungem la virtute (nu neaparat in sens crestin sau moral de orice fel, ci in sens de realizare de sine), drumul poate trece prin toate extremele si prin toate sentimeanetele, de la iubire, la ura, la rusine, la orgoliu, la dispret, compasiune etc. Daca treci prin toate si la capat iesi in haine albe... pana la urma experienta de orice fel e o forma de trecut. Iar important, la limita, e doar prezentul. Sigur ca unul il influenteaza pe celalalt, dar putem rupe firul si sa o luam de la capat. Chiar daca asta inseamna cadere si abia apoi urcus.
Iti doresc sa urci, iti doresc sa iti gasesti calea, drumul ala plin, drept, autentic. Cat despre trecut... „nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?”
Subiect: Un nou inceput. (Citit de 21584 ori)
