Suflet gol,nebun de dor....
De data asta nu Baby!Tin prea mult la demnitatea mea pentru a comite iarasi aceiasi greseala.Nu neg ca mi-ar fi placut astazi sa te sun pe tine sa iesim,sau sa ma suni tu sa-mi zici sa ne vedem "la o cafea".Nu voi nega niciodata si asta fiindca vreau sa fiu cinstita cu mine si voi fi ce mi-am propus.Datorita tie poate,fiindca mai sustinut,chiar si aparent,macar am simtit ca esti langa mine.Poate ca nu mai am acelasi zambet pe fata sau cand sunt suparata din alte motive nu mai am speranta si gandul acela "Il ador si ma adora,trebuie sa pot pentru el,fiindca el chiar ma cunoaste si crede in mine!",poate ca nu,dar acum ma gandesc la ce pot deveni in viitorula apropiat si nu voi alege o cale opusa a ceea ce-si doreste tatal meu.
Cum mi-a spus un amic ca: sunt slaba de inger si putin cam fraiera,ma subestimez si ma las manipulata de unele persoane si ca am nevoie decat de un imbold pentru a putea merge ami departe.Asa este...Cu ajutorul celor 4 iubiri ale mele mici,care trebuie sa-i ingrijesc fiindca ii iubesc enorm si nu-i voi da nimanui,cu ajutorul celor dragi,al muzicii si al altor baieti mai mult sau mai putin buni ca tine,fiindca intr'adevar recunosc ca nimeni nu va fi al fel de bun ca tine.
Madalina Manole este un fel de adapostire a mea prin melodiile ei."Tu nu vezi ca mai traiesc,mi-e bine"
Astazi mi-a trecut prin minte urmatoarea ideea:amintirile sunt mai valoroase fiind recente sau antice?M-am gandit ceva timp,insa n-am ajuns la o concluzie.Adica cu trecere timpului nu-ti mai aduci aminte cu exactitate toate simturile si vorbele unei astfel de clipe numite "amintire",insa recenta fiind parca inca mai simtit acei fiori din acel moment.Si da,in acest moment ma gandesc daca amintire poate fi numita un moment tragic,sunt de parere ca nu.Daca as putea cred ca as impune oamenilor sa perceapa acest cuvant atat de sensibil,pot zice,doar pentru clipele din trecut minunate,perfecte...
Si stii?Voi rezista fiindca stiu ca-l am pe bunicu' de acolo de sus care ma sustine si cu tot ce am facut crede in mine...Si repet:o singura greseala am facut in toata viata mea,in putinii mei ani care-i am,aceea ca de obicei vreau mult,poate prea mult de la persoanele din jurul meu,de la mine,de la viata,iar cand trebuia sa cer mai mult n-am facut-o!
Si hai putza nu mai fi atat de tragica,doar ve-ti ramane amici.Plus ca mai ai atatea de trait.Viata nu se termina la el,asta e clar.
Vad ca la sfarsitul fiecarei scrieri obsinuiam sa-ti spun ceva dulce,pot sa-ti spun si acum?Te rooooggggg!
Du-te unde vrei,nu-mi pasa,intodeauna va fi altul care-o sa te inlocuiasca!