"dorinta de a iubii si a fi iubit devine un fel de obsesie"Asta presupune clar existenta unor persoane. Intre care sa existe acest sentiment reciproc. Obsesie, deci, de ambele parti?
Daca eu sunt obsedat si-mi zic intruna "Vreau sa iubesc! Trebuie sa iubesc!" problema e doar atunci cand de fapt "nu pot, desi vreau!". Dar daca "si vreau, si pot" e ochei. Iubesc pe toata lumea.
Ramane totusi de rezolvat partea cu "vreau sa fiu iubit!" Aici, desi nu-i greu ca 'ntr-o buna zi sa mi se declare (intr-un mod obsedant, desigur) "te iubesc! vai, cat te iubesc! ce te mai iubesc, iubire!" am nevoie totusi de noroc. Daca e adevarat ce spune, atunci s-a terminat cu obsesia mea, fiindca, deh!, am gasit ce cautam. Dar daca nu-i decat o capcana si eu cad in ea (ca doar iubesc, nu!) atunci, din nou, scap de obsesia ce ma urmarea, fiindca,deh!, n-am ce sa mai fac si ma resemnez.
Am deci sanse mari sa ma dezobsedez! Ce fac insa daca "vreau, dar nu pot!"?...
Cred ca nu mai e nimic de facut, obsedat ce sunt!
