Iadul pe pamant

[Lorelei]

Acum cateva zile bune am primit de la un prieten foarte drag o fotografie cu nori si cu un citat scris peste nori. Titlul emailului era "Nu te uita daca te paste depresia". Evident, m-am uitat. Am facut introducerea asta pentru ca titlul mi-a parut foarte sugestiv. Cadem in depresii inchipuite din toate motivele lumii, ca nu suntem iubiti, ca nu iubim, ca am pierdut un contract, ca altul l-a castigat, ca am pierdut un concurs, ca l-am castigat etc. Si totusi cauzele mari le ignoram de cele mai multe ori.

Iata ce scria printre nori: "Cineva mi-a spus candva definitia iadului: in ultima ta zi pe Pamant, cel care esti se va intalni cu cel care ai fi putut fi.". ("Somebody once told me the definition of hell: During your last day on Earth, the person you became will meet the person you could have become").

Pe mine una m-a cutremurat. De cate ori nu privim in urma cu regret la ceea ce am fi putut face, dar mai ales la ceea ce am fi putut fi, la ceea ce am fi putut deveni.

V-ati gandit la asta?

[valentina]

Buna , cel mai bine este sa nu privim inapoi , sa nu regretam , pentru ca regretele sunt tardive .Cel mai bine , sa traim prezentul ,viitorul sa-l anticipam daca reusim , daca nu , sa-l luam asa cum vine .

[mariusLT]

Cod: [Selectează]

Cadem in depresii inchipuite din toate motivele lumii.

Buna.

Am o nelamurire, daca subiectul principal al acestei discutii tot era legat de depresii, daca te gandesti mereu ce puteai fi daca nu se intampla acel ceva sau mai stiu eu ce, pana la urma unde ajunge, nu tot la depresii ? 

Mai bine lasa totul sa vina de la sine, fii credincioasa si totul va fi bine, nu te mai gandi asa mult la ce puteai fi. Fii ce esti , nu ce ai putea fi  .

Cod: [Selectează]

in ultima ta zi pe Pamant, cel care esti se va intalni cu cel care ai fi putut fi;

...tipic omenesc, daca ne gandim la un caz cum ca ai fi pe moarte, te vei gandi mult la trecut, cum ai fi devenit daca nu faceai un lucru sau daca il faceai in exces si multe alte chestii, dar astea sunt doar chestii de gandire, niciodate nu se va dezvalui misterul, pentru ca deja e prea tarziu.

Sper ca m-am facut inteles,
M. 

[Lorelei]

Ummm... nu e chiar asa.

Stii, am in minte un film care m-a impresionat mereu din punctul asta de vedere, The Family Man, cu Nicholas Cage, care exact pe tema asta e, tipul are o "intrezarire", ce ar fi putut deveni fata de ceea ce este... Cam asa simt si eu. Ca doamne doamne sau existenta sau cine o fi instanta aia de deasupra noastra mi-a dat pe tava, fara prea mult efort, cam toate lucrurile pentru care ceilalti se zbat. Si cica "uite, iti dau, sa vedem, ce faci cu viata ta!". Si eu nu fac nimic... trec doar timpul si viata pe langa mine, cumva...

Am sentimentul ca as putea fi sau as fi putut fi cineva mult mai bun si mai cu miez decat ceea ce sunt. Dar m-am pierdut pe undeva sau am uitat pe drum lucrurile cu adevarat importante... E o senzatie. Sau doar sunt eu intr-o perioada mai proasta, cine stie... 

Cat despre credinta... stii cum e, o ai sau nu o ai. E greu sa iti impui ceva, din punctul asta de vedere...

[mariusLT]

Well... e destul de tarziu, nu stiu exact daca acum gandesc limpede, dar totusi incerc  ; daca e cum zici tu ca ai primit pe tava totul si nu ai stiut ce sa faci cu ele si acum nu mai ai nimic, de ce te amagesti singura ? Face parte din trecut, de ce traiesti cu el ? In loc sa te gandesti ca treci prin timp si sa profiti de fiecare moment al vietii care iti este pregatit, stai si te gandesti cum ar fi fost daca ai fi stiut sa te descurci intr-un anumit timp din viata ta. Mie mi se pare stupid, gandeste-te daca ai maine ce sa mananci si lasa trecutul sa fie cu al lui si tu traieste in prezent. Acum esti cineva, pentru unele persoane speciale din viata ta insemni ceva, care nu cred ca ei se gandesc "daca era altfel, cum era?"... atata timp cat ai persoane dragi langa tine si ai o viata inainte, da-i bataie. 

[Lorelei]

Nu cred ca m-am facut inteleasa. Am exact tot ceea ce am avut si pana acum. Toate lucrurile materiale (fara niciun exces) pentru care altii se zbat, si fac in viata (ca profesie) ceea ce imi place sa fac. Iar asta nu e putin lucru! Tocmai de asta, ca am lucrurile pentru care altii se zbat, ca ele au venit firesc cumva, fara mult efort, imi da sentimentul teribil ca sunt aici, pe Pamant, pentru lucruri mai inalte si mai frumoase. Ca am primit ceea ce am primit tocmai ca sa nu ma impiedic in concret. Si totusi nu sunt capabila sa depasesc concretul asta iluzoriu... Pe-aici pe undeva se invat gandurile mele in ultima vreme. Si cred ca m-ai facut sa spun despre mine mai multe decat am spus in cele aproape 3000 de posturi de pana acum 

[mariusLT]

Sunt nou aici, scuze. 

Pai, nici eu nu cred ca m-am facut bine inteles. Nu te mai gandi la asta, unii oameni sunt veniti cu un scop, unii oameni au noroc, unii oameni chiar au invatat la viata lor. Sunt diferite categorii de oameni. Ca tot veni vorba de credinta, e adevarata propozitia ca Dumnezeu nu iti cere sa reusesti obligatoriu, ci doar sa incerci din toata inima. Fii in general tu buna cu tine insati si cu ceilalti din jur, ma bucur ca ai o profesie si ca o duci bine, dar sincer la ce te gandesti tu nu stiu daca mai e in capu' multora din lumea aceasta. Eu zic sa o lasi moale cu gandul asta si sa traiesti fericita, ca sincer nu cred ca te face fericita a te gandi toata ziua la acest lucru, right?

PS: merg sa ma intind putin in pat ca sunt obosit, raspund maine dimineata daca dai vreun reply. Noapte buna!

[Lorelei]

Wow. Mi-ai dat acelasi sfat pe care mi-l dau singura. E limpede ca nicio rationalizare nu duce nicaieri. Si ca oricum esentialul nu se poate cunoaste decat cu inima. Totusi explica-le tu asta creierasilor mei care tooooot "rod" multe si marunte zilnic. 

M-ai inseninat. Iti multumesc. Mai vad eu cum fac pace cu demonii mei. Pana la urma imblanzesc eu herghelia cumva. 

Sa ai o noapte frumoasa. Sau o dimineata insorita... dupa caz! 

[Kenan]

Lorelei,intr`adevar,in tema asta,in 5-6 mesaje,ai spus mai multe despre tine decat ai spus in 3000 de mesaje.)
Asta doar ca un apropo.

Acum,in legatura cu subiectul......
Nu merita.Sincer,nu pierde timpul...cum am spus si intr`un alt post...eu privesc viata ca o lupta.O lupta zilnica...si cel mai frecvent adversar al meu sunt eu.Parerea mea e ca pana nu reusesti sa te invingi pe tine,nu rezolvi nimic...
Am stat mult timp sa ma gandesc la cine sunt...la ce vreau...la cine as fi putut fi...si la cine as fi vrut sa fiu.Rezultatul difera in functie de om.Pe mine m`a ajutat sa ma cunosc,ce`i drept...dar pe tine nu te`ar ajuta decat sa`ti rozi creierii aiurea.
Incearca sa te impaci cu tine...incearca sa te multumesti cu ce ai,cu ce poti,si cu realizarile tale actuale...ca in cazul in care acea "ultima zi" vine,tu sa fii deja impacata cu tine insuti.Pana nu reusesti sa te impaci cu tine,intotdeauna iti va fi frica de moarte.(Pentru ca pana la urma,despre asta e vorba...e iminenta,imposibil de oprit,si vine intotdeauna cand nu te astepti.)...
Cred ca cel mai bine e sa`ti pui inima intr`o cupa...intr`un pahar.Uita`te la partea plina...Uita`te la partea goala...vezi ce te multumeste...si daca ai vreun motiv de suparare/deznadejde...si vei stii sigur daca viata ta e buna asa cum e,sau daca ai vrea sa fii ceva mai bun.Pentru ca intrebarea principala nu e "as fi putut deveni altcineva mai bun?" (logic ca da.)...intrebarea principala e "As fi vrut sa devin cineva mai bun?" (Bun in sensul de viata,nu neaparat ca religie...religia,sub orice forma,iese din discutie.)

Discuta cu tine,si vezi ce vrei de fapt...Posibilitati sunt miliarde.Dorinte sunt putine.Nu`ti pierde capul in posibilitati,si cauta sa`ti indeplinesti dorintele.

[Lorelei]

Acum,in legatura cu subiectul......
Nu merita.Sincer,nu pierde timpul...cum am spus si intr`un alt post...eu privesc viata ca o lupta.O lupta zilnica...si cel mai frecvent adversar al meu sunt eu.Parerea mea e ca pana nu reusesti sa te invingi pe tine,nu rezolvi nimic...

Pentru mine viata nu e o lupta. Eu nu imi sunt adversar. De cele mai multe ori chiar imi sunt prietena. Mai putin in ultima vreme, fara sa inteleg de ce deocamdata. Totusi nu am de invins pe nimeni. Incerc doar cumva, incet incet, sa ma reimprietenesc cu mine. Cam atat.

Am stat mult timp sa ma gandesc la cine sunt...la ce vreau...la cine as fi putut fi...si la cine as fi vrut sa fiu.Rezultatul difera in functie de om.Pe mine m`a ajutat sa ma cunosc,ce`i drept...dar pe tine nu te`ar ajuta decat sa`ti rozi creierii aiurea.

Asemenea intrebari ajuta pe oricine sa se cunoasca, fie si intr-o masura mica. Chiar daca "iti rozi" creierii. Intrebarile insa mi le-am pus de mult, si tot de mult am renuntat la ele. Rational vorbind. Acum am asa un sentiment pe care nu stiu cum sa-l numesc altfel decat "criza de sens". Habar n-am sa explic. Si nu ma refer la intrebarile existentiale "de unde venim?", "unde ne ducem", "ce sens au toate astea?" (desi zumzaie si ele prin jur), ci la un fel de negasire de sine, daca vrei. Ca si cum ma caut si nu reusesc sa ma gasesc.

Incearca sa te impaci cu tine...incearca sa te multumesti cu ce ai,cu ce poti,si cu realizarile tale actuale...ca in cazul in care acea "ultima zi" vine,tu sa fii deja impacata cu tine insuti.Pana nu reusesti sa te impaci cu tine,intotdeauna iti va fi frica de moarte.(Pentru ca pana la urma,despre asta e vorba...e iminenta,imposibil de oprit,si vine intotdeauna cand nu te astepti.)...

Cred ca a te multumi cu ceea ce ai, dar mai ales cu ceea ce esti sau ai devenit e limitator. Iti taie aripile. Pana la urma nu asta e orice mers inainte? Sa iti doresti sa fii mai mult? Si ma refer strict la ce poti deveni ca om, nu ma refer la realizari materiale sau profesionale acum. Nu cred ca trebuie sa ne multumim cu ceea ce suntem. Sigur, nici reversul nu e bun. O nemultumire constanta e groaznic de contraproductiva. Ma refer la o dorinta de a fi si de a face mai mult. De a ne depasi micile vanitati si meschinarii etc. Si de a intelege ca viata e ceva mai mult decat cotidianul asta uneori innebunitor care ne incorseteaza.

Cred ca am pierdut sirul  . Il regasesc eu cumva in mintea mea, pana la urma.

[mariusLT]

Ma bucur ca te-am putut ajuta si da, sa stii ca eu chiar am dormit bine seara asta.  Sa fii sanatoasa !

[Lorelei]

Ai vazut ce influenta pozitiva am? 
Sa fim cu totii sanatosi. Orice altceva e o joaca de copii...

[Kenan]

Doar tu te poti ajuta sa`ti regasesti sirul...sa te reimprietenesti cu tine,cum spui tu.

Eu personal am preferat sa dau luptele astea cu mine mult mai devreme decat trebuia...m`am asigurat ca pe viitor n`o sa mai am probleme de genul asta.

Totul tine doar de rabdare...< Iti urez mult noroc in regasirea de sine,si sunt sigur ca in curand vei reveni la normal.

[mariusLT]

Ai vazut ce influenta pozitiva am? 
Sa fim cu totii sanatosi. Orice altceva e o joaca de copii...

Da , multumesc  .

@ probabil semnatura ta e pusa tot din cauza acestui caz al tau... iti tin pumnii ca te vei descurca! 

[Lorelei]

Semnatura n-are nicio legatura. E aceeasi de vreo 3-4 ani de zile, de pe vremea cand erau amintiri care aveau acest cusur...  Acum nu mai e cazul. O pastrez dintr-un fel de duiosie fata de identitatea mea aici pe forum. M-a definit atata vreme, incat am internalizat-o, desi nu mai e de actualitate... 

Ca ma voi descurca si voi fi bine n-am nicio indoiala.  Dupa cate vezi ma omoara modestia  E clar ca am avut o zi buna!