In aceeasi ordine de idei, vin tot cu un citat care m-a cutremurat, continuand ideea lui Lorelai:
"din cauza ca te simti si singur ajuns in dreptul ultimului zid ; ca asta-i rau, dar nici nu putea sa fie altfel; ca de-acum nu mai ai cale de scapare si niciodata n-o sa mai fii alt om; ca, daca ti-ar mai fi ramas un pic de timp si credinta ca sa poti deveni orice altceva, cu siguranta tu n-ai dori sa te transformi; chiar daca ai vrea, nici asa n-ai avea nimic de facut, pentru ca in realitate poate, nici nu ai fi avut in ce te preface."
Insemnari din subterana, Dostoievski
Un citat cinic ce ma pune in fata unei probabilitati pe care de cele mai multe ori o refuzam, considerand ca suntem mai mult de atat, raportandu-ne atat la ceilalti cat si la statutul de fiinta umana.
P.S. Bine v-am regasit!