Eu si prietenul meu suntem impreuna de aproape 3 ani. De 2 ani locuim impreuna. Eu am 24 de ani, iar el 22. La inceput mi-am zis ca asta ar putea fi o problema, dar am descoperit ca e foarte matur, uneori poate chiar mai matur decat mine, care din cand in cand mai fac unele faze copilaresti. E un tip ce imi place foarte mult, un tip caruia ii place sa bucure de viata, sa mearga peste tot, sa experimenteze lucruri noi in pat, e dragut, destept, are o familie foarte faina...
Imi place sa traiesc cu el. Imi palce cum ma tine seara in brate cand adorm, cum miroase, toate nimicurile astea....
Socul a venit abia acum vreo 2 luni cand am aflat ca in tot timpul asta m-a inselat de mai multe ori. Ca desi ma iubeste foarte mult, nu i se pare ca a facut ceva imoral....Ca nu se poate imagina facand sex toata viata cu aceeasi persoana....ca in conceptia lui casatoria e doar "un futai legalizat"...
Bineinteles, ne-am despartit.
Mi-am dat seama in timpul asta ca il iubesc mult, atat de mult ca nu ma pot imagina fiind cu altcineva.
Si apoi, dupa cateva saptamani, ne-am impacat la loc.
Pentru cateva saptamani am trait intr-o stare de extaz totala. Viata era minunata.Dar, incetul, au inceput sa apara intrebarile de rigoare: pot sa am incredere in el? Faptul ca ma iubeste e oare destul sa il tina departe de patul altor femei? O sa isi schimbe conceptia despre viata mai tarziu?
Faptul ca s-a culcat cu alte femei a fost un soc si mi-am dat seama ca nu el cunosc atat de bine pe cat credeam. evident, stiam ca se uita si el, ca toti barbatii dupa femei, dar sa fie in legaturi intime, pur si simplu nu mi se parea posibil...mai ales ca avem o relatie sexuala foarte buna...nu mai inteleg nimic...
Ce vor barbatii?