De glasul meu ...

[nibasus]

        D E   G L A S U L   M E U ........
                                                               

Oare mai vrei tu , suflet blând și darnic ,
Iubitul tău , cel regăsit , să fiu ?
De nu mă lași , va fi atunci zadarnic
Și pentru iubire , poate , prea târziu !


Te rog să te gândești , de poți , la mine
Precum o mamă , la un prunc iertat ;
Tu , n-ai fugit nicicând de mine ,
Tentației plecării , n-ai cedat !


Păstrez în suflet spinii remușcării
Precum judecatorul , o dovadă ,
Căci și seninul și tumultul mării
Ascund câte o stea ce stă să cadă !

Nu-i viața noastră , veșnic , fericită
Și , uneori , e plină de păcat....
Dar , ne-ndoielnic , trebuie trăită
Când Dumnezeu ne-o dă , cu-adevărat !


De poți să vezi că-ți sânt , încă , aproape ,
De vrei să știi că , încă ,  te mai chem 
Cu ochii triști și  lacrima sub pleoape ,
Revino  dar , în forul meu suprem !


De glasul meu  nu cheamă , în pustiu ,
Primeste-mă , cât nu e prea  târziu ! ......

[Un calator]

Te voi primii cu bratele deschise
Cand o sa vezi cu a ta privire
Ca portile nu sunt inchise
Si tot ce cer si daruiesc, este iubire.

Dumnezeu e Sus si intelege
Taina si lacrimile ce curg neincetat
Caci noi urmam aceeasi lege
Si tot ce simti trebuie urmat.

Am vrut o clipa un ragaz
Sa-nvat sa ma cunosc pe mine
Nu am vrut sa-ti fiu necaz
Sa ma joc cu-a ta iubire.

Am vrut poate sa-nteleg
Ce ascund in al meu piept
Si-nvat ca sa stiu sa aleg
Tot ce simt si este drept.

Eu te vreau tot mai aproape
Ochii ti sarut in soapte
Si veghez si zi si noapte
Si iubind pana la moarte.