Buna tuturor,sunt mai nou pe site,de fapt chiar eram curios sa aflu mai multe despre el dar asta se va intampla in timp.La fel ca orice om fiecare avem de povestit intamplari bune sau rele din viata noastra ,intamplari care ne fac sa ne dam seama de ce vrem sa fim cu adevarat sau cel putin ne da sansa sa alegem in urma unei astfel de intamplari si ca intodeauna avem nevoie de parerile celor care au trecut prin asa ceva,celor pe care viata i a invatat ceva,ce nu sa-u dat batuti niciodata si si -au urmat visul.
Eu sunt un baiat de 21 de ani ,sunt la facultate,stau la camin si.....nu imi pot gasi acel echilibru,acea liniste sufleteasca de care am nevoie.Sunt in anu 3 si tin sa va spun ca a aceasta facultate nu a fost prioritatea mea,ci dintr -o mica neintelegere s-a ajuns aici.I primu an ma abordat o fata...a fost ceva frumos pentru mine mai ales ca eram boboc, si nu prea stiam asa multe....insa dupa un timp mi-am dat seama ca fata aceea eram motivul pentru care eu ma duceam la facultate,doar sa o vad , sa vorbesc cu ea,pur si simplu incepusem sa o iubesc.A fost relatie ciudata sa spun asa pentru ca tinea la min eu o iubeam..dar nu i am spus niciodata acest lucru.A venit anu 2..acela a fost mai intens..am petrecut cu ea mai mult timp impreuna,eram fericit si cred ca si ea.O ajutam cu ce puteam si intodeauna ii tineam moraulu sus,intodeauna incercam sa ii alung tristetea pe care PRIETENUL ei o provoca si ma bucur ca am resuit,insa sentimentul acela frumos il tineam doar pentru mine fara sa ii spun ce simt.La sfarsitul anului 2 semestrul ne-am racit rau,ea s-a dus la prietenul ei cred caci nu prea am mai vorbit,insa in tot acest timp eu am suferit.Intr un fina a venit anu 3 ,i-am spus ca mi-a fost dor de ea ..si sa ne intalnim undeva
,a acceptat am vorbit putin dupa care am plecat fiecare pe drumul lui,insa deja eu o iubesc prea mult drept dovada nu am rezistat si in secunda urmatoare i-am spus sa iesim in oras.
.............iar finalul la care nu ma asteptam...(dupa atatea iesiri doar eu si cu ea..pe parcursul celor 2 ani ,,stateam foarte mult pe la ea acasa singuri e plimbam..doar noi 2) mi-a spus ca nu e bine sa iasa doar ea si cu mine .Cu alte cuvinte,am ramas socat,cu lacrimi in ochi,fiinda stiu ce a fost si...numai e.I-am trimis mesaj si i-am zis cat de mult tine la ea cat de si numai pot fi prieten cu ea,pentru ca nu pot sa stau in fata ei fara sa nu ma doara acestt lucru,cu alte cuvinte tot ce am sperat in acesti 3 ani de zile s-a incheiat azi...Sper din suflet ca destinul sa ne mai apropie odata,sa imi mai ofere o sansa sa pot fi cu fata pe care o iubesc. Va multumesc ca cititi acest mesaj,doar vreau ca cineva sa imi ridice putin moralul ,sa ma readuca la viata.. sa imi zica ceva frumos pentru ca am nevoie
Subiect: Am nevoie de voi (Citit de 7164 ori)