sentimentele pentru cineva se intiparesc in minte sau..."inima"???

[nightwish]

Nu as fi adresat intrebarea asta niciodata cuiva, pentru ca am propria-mi teorie despre dragoste, sentimente, trairi profunde etc.. dar cineva m-a dezamagit...
 Eu nu inteleg ceva..., mai exact nu inteleg cand cineva spune ca cel sau cea pe care a iubit-o -sau il iubeste si respectivul sau respectiva -nu-i impartaseste sentimentele, ca nu si-l/si-o poate scoate din inima. Voi simtiti si ganditi cu inima sau alte organe ori cu mintea?!?!?

[kytty]

nu prea intzeleg ce vrei sigur sa spui, dar sentimentele, dragotea cred ca trebuie simtita cu tot trupul si sufletul

[minerva]

eu o inteleg si... o pui bine. cu adevarat "simtim cu toate organele". dar vezi... ratiunea spune s-a terminat si...  tu oftezi. subconstientul nostru l-am alimentat cu imaginea omului din fata... i-am spus mereu cat e de perfect, cat e de bine cu el... acum, mai putin puternici, venim si spunem aceluiasi subconstient brusc, cu mult mai putine argumente, ca nu este asa. trebuie dupa parerea mea timp pentru ca cele doua "comenzi" sa se anihileze.
unii au nevoie de o bucurie care sa anuleze efectele dezamagirii si reusesc, unii au nevoie de ceva sa-i "zgaltaie" iar altii... de un consilier. cam  totul se rezuma la ce dictam noi mintii.
daca vrem sa trecem de ceea ce este adevarat dar... stiintific ramane omul care nu-si pune problema  transant, el stie... doare, nu mai pot... si atunci totul cade... e cealalta versiune care suna atat de cald... iubim cu inima, suferim cu inima.
cat conteaza ca eu stiu acum ca totul e la trecut? intr-o zi, o saptamana nu-mi pot educa mintea sa priceapa idei contrare a ceea ce i-am spus mai stiu eu cat timp. atunci privesc in gol si tac, sau plang... realizez in final ca am gresit si o iau de la cap rational... e o lupta intre mine si mine si uneori in supararea mea imi spun ca toata stiinta e o porcarie, apoi revin linistita...
e chestie de timp dar...  trebuie sa simtim toate sentimentele cu toate "organele"

[nightwish]

hm.. eu mereu am fost cerebrala, mi-am calculat totul, chiar si sentimentele:) si m-am dezlantuit atunci cand am onsiderat eu momentul potrivit, nu m-am lasat niciodata prada instinctelor, intotdeauna am analizat, mi-am reprimat anumoite dorinte pe care eu nu mi le puteam explica. poate pentru unii sunt, dar nu ma consider ciudata pentru ca datorita autocontrolului pe care l-am avut asupra mea nu am suferit in dragoste sau din dragoste. poate ca am fost eu "ocrotita"...nu stiu exact... cat despre cum simtim dragostea.. draga Kitty asta mi-era intrebarea... Cum simti tu iubirea cu sufletul?? ...astept raspunsul tau

 Minerva.. interesant ce-mi scri tu

[Lord_Saladin]

 Sentimentele se intiparesc in inima, nu in minte.
 Creierul e programat sa lucreze rational, si aici se proceseaza tot ce tine de ratiune.
 Dar iubirea ? Iubirea e o nebunie din punct de vedere rational... ea sfideaza toate legile ratiunii si calca in picioare cu nonsalanta toata stiinta omeneasca.
Iubirea deci, nu poate veni decat din inima.

[kiddoe]

eu cred ca iubirea vine din creier.. si inima este numai un simbol foarte frumos sa reprezinte iubirea. un exemplu ar fi o persoana care are un trasplant de inima.. el sau ea nu o sa iubeasca pe altcinava..  nu o sa se schimbe ca creierul stie tot.. stiu ca e frumos sa avem inima <3 sa reprezinte iubirea.. este mai frumos sa spunem "  te iubesc din toate inima.. si nu te iubesc did tot creierul" eu vad inima ca un simbol foarte frumos 

( cer scuze pentru greselile care le fac in romineste) 

[viulian]

Eu vad asa:
Creierul si inima sunt organe...... Iubirea nu tine insa de organ, iubirea tine de spirit..

Omul este transcendent.. el este o parte reala (fizica) si anume organsimul, si o parte spirituala.. poti sa schimbi componentele organismului (chiar si creierul cand se va putea) si persoana sa continue sa iubeasca.

Daca NU s-ar fi putut face transplant de organe genitale, dar s-ar fi putut de creier, puteam concluziona ca iubrea tine de organele genitale, caci sunt.. neschimbabile, constante, si deci acolo trebuie sa se localizeze iubirea, acolo fiind centrul fiintei ?

[Lord_Saladin]

Omul este transcendent.. el este o parte reala (fizica) si anume organsimul, si o parte spirituala.. poti sa schimbi componentele organismului (chiar si creierul cand se va putea) si persoana sa continue sa iubeasca.


 Deci cert e ca avem un "creier spiritual", si o "inima spirituala"... caci un lucru e cert: iubirea si ratiunea nu pot izvori din aceeasi sursa.

[Lory]

eu cred ca iubim cu inima, ca sufletul nostru se leaga de sufletul celuilalt, nu e nimic rational in dragoste...
 Daca ne-am putea indragosti de "cine trebuie", nu ar mai exista, poate, atata suferinta... Dragostea nu e un proces de auto-sugestie,... se intampla, pur si simplu... E poate singura minune ce ne-a ramas... Poate speranta, aia care moare ultima, sta tot in dragoste...

[instinkt]

Si inseamna ca daca tu ti-ai pierdut speranta, ti-ai pierdut si dragostea ? Sau invers ?

[viulian]

Ce parere aveti de definitia aceasta ?

Speranta = anticiparea satisfacerii unei dorinte + amanzare ca odata si odata se va intampla (in prezent ceva impiedicand satisfacerea ei).

Deci legatura intre speranta si iubire este ca la un moment dat cineva cineva tot te va iubi. Consolare! Nu are nimic innaltator.. in a te amagi asteptand, nu ?

Insa iubirea nu moare.. cel putin eu cred ca iubirea nu tine nici de viitor nici de trecut, tine de prezent, si tine de tine. Nu tine in nici un caz de cineva exterior si de viitor sau de trecut.
Toata spendoarea este ACUM, nu maine, nici aseara.. Daca a fost aseara, inseamna ca ACUM sunt regrete.. daca va fi maine.. inseamna ca ACUM e asteptare si blocaj. Dar lumea nu stie sa vada durerea de acum... ci se consoleaza gandindu-se la trecut sau la viitor..
Evident ca speranta apare ca marea salvatoare din durere.. marea mangaiere pe cap..

[Lory]

 Nu mi-am pierdut dragostea, in sensul ca nu-l mai iubesc, ci pur si simplu nu-l mai pot avea langa mine...
Mi-am pierdut intr-adevar speranta...
 Sunt de acord ca trebuie sa traiesti in prezent, sa te bucuri de ceea ce iti ofera viata ACUM, dar eu pur si simplu nu pot.. Nu gasesc nimic AICI SI ACUM.... Caut...
 Dar nu e nimic...

[viulian]

La un moment dat ai sa gasesti Lory, ideea e sa continui sa cauti. Este, dar nu poti vedea inca, privirea ti-e intunecata de dezamagire... dar o sa treaca

Si mie mi-a trecut! Se poate..

[bke]

sau mai simplu minte=inima, dar depinde ce simti fara sa vrei:)

[CLARA]

"Ma tem ca in piept am un creier si nu o inima"...asta spunea N.Stanescu