eu o inteleg si... o pui bine. cu adevarat "simtim cu toate organele". dar vezi... ratiunea spune s-a terminat si... tu oftezi. subconstientul nostru l-am alimentat cu imaginea omului din fata... i-am spus mereu cat e de perfect, cat e de bine cu el... acum, mai putin puternici, venim si spunem aceluiasi subconstient brusc, cu mult mai putine argumente, ca nu este asa. trebuie dupa parerea mea timp pentru ca cele doua "comenzi" sa se anihileze.
unii au nevoie de o bucurie care sa anuleze efectele dezamagirii si reusesc, unii au nevoie de ceva sa-i "zgaltaie" iar altii... de un consilier. cam totul se rezuma la ce dictam noi mintii.
daca vrem sa trecem de ceea ce este adevarat dar... stiintific ramane omul care nu-si pune problema transant, el stie... doare, nu mai pot... si atunci totul cade... e cealalta versiune care suna atat de cald... iubim cu inima, suferim cu inima.
cat conteaza ca eu stiu acum ca totul e la trecut? intr-o zi, o saptamana nu-mi pot educa mintea sa priceapa idei contrare a ceea ce i-am spus mai stiu eu cat timp. atunci privesc in gol si tac, sau plang... realizez in final ca am gresit si o iau de la cap rational... e o lupta intre mine si mine si uneori in supararea mea imi spun ca toata stiinta e o porcarie, apoi revin linistita...
e chestie de timp dar... trebuie sa simtim toate sentimentele cu toate "organele"