Din dragoste se ajunge la sinucidere?

[bke]

Eu mai nestiutor de felu meu... imi trec prin cap ganduri de sinucidere... dar nu pot aplica asa ceva? ce ma retine? frica? lasitatea? gandul ca parintii si prietenii iubiti vor suferi? .. cred toate ma retin..

[DIANA]

Poate ar fi bine sa pui in balanta motivele pe care le-ai avea sa te sinucizi si pe cele pe care le-ai avea sa nu te sinucizi. Unii psihologi impart sinucigasii in trei categorii mari si late: nebunii (care nu sunt constienti de ceea ce fac, deci pe deplin scuzabili), lasii (cei care nu mai au curajul sa lupte cu viata si problemele lor) si cei aflati intr-o situatie limita (de exemplu un prizonier sortit sa piara in chinuri si care prefera sa isi ia viata ca sa se scuteasca de mai multe suferinte). Tu, daca te-ai sinucide, in care categorie te-ai incadra? Ai fi un las, un nebun sau chiar iti sta cineva cu cutitul la gat? Esti curios cum arata Moartea? Stai linistit! Mai devreme sau mai tarziu tot ajungi sa dai mana cu ea. Si apoi, sinuciderea, moartea nu este drum cu dus si intors. Asa ca, mai bine traieste-ti viata si lasa prostiile! Unde e mama ta sa te traga de urechi ca iti pierzi vremea cu asemenea ganduri? Ia vezi ca acolo undeva in preajma ta cel putin un om are nevoie de ajutorul tau! Poate ca e un copil care plange ca a cazut jucandu-se. Mangaie-l si o sa vezi cata nevoie au cei din jur de tine. Si sa iti iasa tampeniile din cap, auzi?!

[bke]

a 2 categorie las...  nu am de unde sa stiu ce se intampla dupa ce ma deconectez de corp...poate chiar ajung la cele nu stiu cate vami si sunt acuzat si judecat de pacatele mele sau poate dau de o lume nou sau poate... ce imi mai dau eu cu parerea, cine stie ce e dupa??.... ehh astfel de ganduri nu sunt controlabile cel putin la mine, ca daca as vrea sa nu le am si nu le-as mai avea ar fi bine.. dar sentimentul pe momentu respectiv ma impiedica sa fiu altfel.Ca au ceilalti nevoie de mine? dar cand eu am nevoie de ei..? (cam egoist nu?).Sunt sigur ca ti-a trecut acest gand prin cap , nu o data , nici de doua ori... de ff multe ori.Cum il scoti? iti schimbi starea?reusesti sa te minti ca in momentul ala sentimentul pe care il traiesti si il simti defapt nu e ...?

[DIANA]

Draga bke, recunosc ca am avut si eu ganduri de sinucidere, cu cativa ani in urma, in momente de frustrare, de revolta, de deznadejde. Vroiam sa ma razbun pe toti cei care nu ma tratau asa cum consideram eu ca merit. Credeam ca moartea ma va elibera de probleme, ca imi va aduce sentimentul de satisfactie cand ii voi privi de undeva de sus pe cei lasati in urma tristi si suferind de dorul meu. Aiurea! Oricat te iubesc prietenii, familia, iubitul, iubita, daca mori te plang cateva zile (unii nici atat) dupa care, in mod firesc si natural, isi vor continua viata si incet-incet te vor uita. E normal! Si tu cu ce ramai? Ori, fiind in viata chiar am posibilitati mult mai multe sa ma razbun pe oricine vreau, sa fiu cat vreau de rautacios (sau de bun), nu odata ci de cate ori vreau, daca asta ma face sa ma simt bine. Iti sugeram in mesajul trecut ca oamenii din jur au mai multa nevioe de noi decat avem noi de ei. Daca cei apropiati tie te-au tratat cu superficialitate sau cu ignoranta in momentele in care chiar aveai nevoie de ei, ce te face sa crezi ca te vor trata altfel cand nu vei mai fi printre ei? Si apoi, chiar ai asa mare nevoie de ajutorul lor? Bucuria unui lucru realizat singur e mult mai mare decat a unuia la care te-au ajutat altii. Incerc sa iti spun ca sinuciderea e un gest absolut inutil si ca nu e nevoie sa te minti pentru a inlatura gandurile legate de sinucidere. Gasesti la fiecare pas motive sa traiesti si nu oricum ci in armonie si multumire sufleteasca. Continua sa traiesti si cand vei avea inima plina de bucurie si veselie, intreaba-te daca ar fi meritat sa renunti la acele momente curmandu-ti viata.
Poate ai remarcat ca am evitat destul de subtil argumentele de tip religios. Dar nu pot sa nu iti spun un singur lucru care pe mine m-a marcat pentru intreg restul vietii mele, cu responsabilitatea aferenta: "Dumnezeu ne-a creat cu PUTIN mai prejos decat INGERII si a ASEZAT (nu a pus, nu a aruncat! n.b.) in FIECARE dintre noi GANDUL VESNICIEI."
Si te rog sa imi explici ce legatura are DRAGOSTEA cu sinuciderea?

[dorinescu]

chiar nu vad faza cu sinuciderea?cea mai usoara cale...pe care numai lasii o aleg.inchide-te in camera...dormi cu zilele....linge-ti ranile...da nu te arunca de pe bloc...nu iti taia venele...viatza e minunata...trebuie sa sti sa o traiesti

[DIANA]

Multumesc pentru sustinere!

[kiddoe]

suicide is the easy way out, but not the best. however hard life can get, things will always be better. you need to think about others, and im sure thats whats stopped you so far. you were given the gift of life, and its very precious, precious enough to keep it. there are so many people out there that may be sick with cancer and wish to live but cant. so think about that. life is extremely important, so dont take that away from yourself. i can promise you that things will get better. they always do.

[julieta_iulia]

Sinuciderea nu este o rezolvare.Dimpotrva lasa inurma doar lacrimi shi suferinta >shi deci care este cashtingul? Ce rezolvi? Sa distrugi alte vietzi. Cine te asigura ca dupa itzi va fi mai bine? uuuh! nici nu vreau sa ma gandesc .Sunt atatea momente frumoase  in viatza !!! Cum ash putea chiar eu sa ma privez de ele???

[Lord_Saladin]

 Stii, toti ajungem in unele momente din viata cand ne vine sa ne ducem cutitul la vene... dar stii tu, nu merita asta.
 Sunt constient de senzatiile care iti vin... cand ai senzatia ca nu mai are rost... ca esti in plus... ca nu vei mai avea parte de iubire niciodata... si eu m-am simtit asa, si inca nu o data... si poate cei mai multi dintre noi au trecut prin asta.
 Dar nu merita sa te sinucizi... nu rezolvi nimic... mai risti sa ajungi inca si in iad, care crede-ma, nu e asa un loc de placut...
 Lasi in urma ta o familie distrusa si prieteni tristi....
 Nu cred ca sunt in masura sa iti dau sfaturi prea savante... dar un lucru iti spun, nu o fa... pentru ca dupa ce ai murit, inapoi nu vei mai veni...
 Cand ai astfel de ganduri, incearca sa ceri ajutorul unui prieten foarte bun. de aproape, de langa tine... daca nu iti este disponibil, incearca sa te joci pe computer daca ai timp (la mine unul, Medieval Total War si Cossakcs EW au un efect antidepresiv excelent  ) , sau de ce nu, varsa-ti amarul in poezii....
 
 Sper sa iti treaca aceste ganduri, si sa auzim numai de bine 
 

[bke]

da numai ca nici unul dintre voi nu a murit ca sa stie daca te sinucizi scapi de viata...

[AL`Xandra]

Ca sa iubesti fara a fi iubit nu este inimaginabil, de neacceptat, dar ca sa te sinucizi pentru ca altul sa se considere plin in simtire, este dramatic pentru propriul tau suflet.
Oricate dureri si nelinisti poti simtii in clipa in care renunti la iubirea in care speri si crezi, este mult mai bine, esti mult mai in siguranta parasind pe altul decat pe tine insuti.
Este mai firesc sa suferi nebuneste din neamplinirea unui vis, decat sa-ti pierzi pana si suferinta... pentru ca, nu exista suferinta vesnica, intotdeauna lumea se schimba si sufletul este capabil sa-si refaca fortele si sa plece la lupta din nou...
Cand te simti mereu vinovat in iubire si niciodata indeajuns de bun pentru celalalt, este timpul sa pleci, sa intelegi ca locul tau nu se afla acolo si oricat ai incerca sa schimbi lucrurile, tu niciodata nu vei fi fericit.
Un soi de curaj poate fi acela cand sti sa renunti si sa accepti neimplinirea, dar intotdeauna sa o iei de la capat si niciodata sa nu spui "ajunge".

  "Mai bine toate greselile lumii sa fie ale tale decat, una singura si cea mai pacatoasa - SINUCIDEREA"

[curtezana]

era intr-o zi rece de febroarie..lucram pe atunci ca vanzatoare intr-un magazin...aveam un nr de telefon in cap care ma obseda enervant..orice incercam sa fac acel nr era mereu prezent..incercam sa ma concentrez la altceva dar nu reuseam...era nr lui Andrei de telefon...am luat o fisa si ma-m dus sa il sun...nu raspundea nimeni..am repetat de nenumarate ori sa sun in acea zi...dar fara folos....zioa sa terminat fara sa uit totusi nr lui de telefon care ma agasa...
seara eram cu parintii mei in fata televizorului ,a sunat cineva la usa...am fugit imediat sa vad cine este...am auzit cuvintele "A MURIT ANDREI"......in acel moment sangele mi-a inghetat in vene....intr-o fractiune de secunda am facut legatura cu obsesia mea din acea zi...am spus nu se poate e o gluma..si am zambit...dar zambetul mi-a inghetat pe buze...in spatele meu a venit mama si a intrebat cine este....am dat sa inchid usa..dar era prea tarziu...am  luat-o in brate si urlam pur si simplu de durere....acea clipa...nu am sa o  pot sterge niciodata din inima mea....a fost o panica totala in casa noastra..fiecare ne acuzam unul pe altul..nimeni nu mai gandea normal...Sa sinucis....erau cuvintele care ne ardea sufletul....nu putea nimeni accepta realitatea cruda...Fratele meu sa sinucis....de ce?? nu vom afla niciodata,secretu ce la determinat sa faca asta la luat cu el....au trecut 10 ani de atunci...dar simt ca sa intamplat ieri....la-m urat pt ca a fost las,pt ca nu mi-a spus ce avea pe suflet,pt ca nu a avut curaj sa lupte cu viata.....
El va ramane in sufletul meu pt todeauna ,dar nu ii voi putea ierta durerea pe care a provocat-o in jurul lui.....Ma rog ca sufletul lui sa ii fie iertat.....

[Iosif]

Draga bke, am sa iti raspund si aici. Sunt de acord cu ce a scris kiddoe, viata este un cadou prea pretios pentru a o arunca asa. Lucrurile intotdeauna iau o intorsatura buna; dupa ploaie mereu iasa soarele, ai vazut cu ochii tai asta! Sper ca in momentul cand citesti aceste randuri sa fi trecut peste aceste probleme, daca nu, curaj, se vad primele raze de soare (crede-ma, le recunosc cand le vad).

Draga curtezana, iarta-l, a fost alegerea lui, impaca-te cu el, ai sa vezi ca sufletul tau va fi mai linistit. Nu a fost vina ta, probabil ca nu a fost nici a lui, cateodata se intampla unele lucruri care pur si simplu ne intuneca mintea si nu ne mai lasa sa vedem luminita de la capatul tunelului. Cateodata luminita aceea e asa de departe..

Oameni buni, inainte de a va duce pe drumul fara intoarcere ganditi-va ca sunt altii care ar vrea sa traiasca dar zilele le sunt numarate. Stiu personal cazul unui tanar care a murit de curand de cancer, a lasat in urma o fetita, urma sa se casatoreasca peste cateva luni cu actuala lui prietena.. Credeti-ma, ar fi vrut sa traiasca, ar fi vrut ca macar nunta sa o prinda, dar.. Credeti ca lui i-a fost usor? Nu e usor nici sa traiesti nici sa mori. Trebuie sa ai curaj si incredere.
 

[just_a_tear]

  De ce nu ma sinucid...as face-o,da,din dragoste,dar ma retin doua prejudecati,doua lucruri:frica de durere(chiar daca as avea un bolovan mare cat casa deasupra mea as stii ca nu doare totusi ar exista acea frica de durere),acesta este un lucru minor,spun eu...si un lucru mai mare,de care ma tem...viata de apoi,pedeapsa...
   Cand ajungi sa-ti fie (cu adevarat)EGAL daca traiesti sau nu ...atunci o poti face ,sigur...
     

[sharara]

sinuciderea intervine in momentele de criza..exista oameni care simt ca nu mai pot face fata vietii si gretatilor ei,si se sinucid..exista oameni pentru care onoarea mai conteaza inca astfel incat atunci cand au gresit se sinucid..exista si acei kamikadze..pentru care insa este o onoare sa te sinucizi...si mai exista adolescentii..printre care este la moda cuvantul acesta..pentru ca este vorba de o varsta la care se cocheteaza cu marile intrebari ale sortii,cu marile raspunsuri,cu marile cautari...
de regula renunta la viata cine nu mai are puterea de a merge mai departe...exista insa persoane care nu vor sa se sinucida,dar fac ceva in acesta sens,pentru a atrage atentia asupra lor.acesti oameni iau de regula pastile,sau fac ceva in care moartea poate fi amanata..
personal cunosc cazul unui tanar-foarte talentat de altfel in diferite domenii-sport,econimie,filozofie-diagnosticat cu schizofrenie si care "dansa"cu sinuciderea..20 de diazepame,40 apoi..de fiecare data insa scapa...pana intr-o zi,cand datorita unei defectiuni,aragazul i-a explodat in fata.din acel moment ideea morti i-a disparut complet din minte.si-a revenit,si-a intemeieat o familie,si sincer..sunt momente in care ma indoiesc ca diagnosticul respectiv era corect..
dar in viata..mai sunt multe lucruri incorecte inca..