10 Octombrie, 2025, 07:45:14 a.m.
Totul despre Iubire

Afişare Mesaje

Aici puteţi vedea mesajele acestui utilizator. Sunt afişate doar mesajele făcute în secţiuni în care aveţi acces.


Mesaje - lavigne

Pagini: [1] 2
1
Totul despre iubire / Re: Fuga de iubire...
« : 23 Noiembrie, 2005, 04:02:57 p.m. »
e oarecum normal sa bati putin in retragere pentru ca te temi sa nu ai parte de o noua dezamagire, ai tendinta sa generalizezi, tendinta care ai impresia ca pe zi ce trece se adevereste tot mai mult din cauza ca, totusi, exceptiile sunt greu de intalnit, greu de recunoscut dupa atata generalitate.

2
Phantasia / Re: La castelul SansSoucis
« : 22 Noiembrie, 2005, 10:51:19 p.m. »
perfect !!! daca am facut rost de barca, atunci parca aveam eu pe la mine prin castel un motor de barca, inca functionabil.

aaaaa.... bineinteles ca generozitatea noastra nu are limite, oferim cu bucurie peste oricui pofteste, pentru ca daca se termina, mergem cu placere si pescuim altul.

nu stiu voua, dar mie chiar mi-ar face placere sa pescuiesc, ar fi o alta metoda de a mai omori din timpul acesta care parca sta in loc.

3
Phantasia / Re: La castelul SansSoucis
« : 22 Noiembrie, 2005, 07:14:02 p.m. »
nu prea le am eu cu pescuitul dar sigur ca mi-ar place sa pap niste peste proaspat. asa i-am spus Dianei cand m-a intrebat.

dar daraga Diana, daca tu stii sa pescuiesti, atunci poate ma inveti si pe mine. iar daca nu mai gasim pe nimeni care sa mearga la pescuit cu noi, atunci mergem doar noi doi, si poate vom avea noroc.

am s-o intreb si pe printesa Katterine daca vrea sa vina cu noi !!!

4
nu trebuie sa privim egoismul in dragoste ca pe un aspect negativ, cel putin nu neaparat.
a fi egoist inseamna a nu ramane indiferent la interactiunile pe care partenera de ta de viata le poate avea cu alti indivizi.

cat despre deziluzii, ele intervin automat pentru ca mereu realitatea va fi diferita fata de asteptarile noastre cotidiene, asa ca cel mai bine ar fi sa nu ne iluzionam prea mult inca de la inceput pentru ca nu putem intotdeauna sti cum vor decurge lucrurile

5
Totul despre iubire / Re: gelozie...(parerea ta)
« : 22 Noiembrie, 2005, 12:00:48 a.m. »
gelozia e pana la urma o dovada de iubire, asta nu inseamna neaparat ca esti o persoana posesiva
exista insa si cazuri cand lucrurile iasa din limita asa-zisului normal de care aminteam mai sus, si anume cand avem de-a face cu un individ extrem de egoist, extrem de posesiv si evident si extrem de gelos...

asadar, gelozia in "doze" mici e chiar prielnica .,..

6
Psihologie / Re: Prietenia ...DINTRE UN BARBAT SI O FEMEIE...
« : 21 Noiembrie, 2005, 11:08:22 p.m. »
nu prea poate fi vorba de o prietenie adevarata intre un barbat si o femeie, cel putin nu in sensul adevarat al cuvantului.

de ce?

pentru ca tot timpul exista si va exista o atractie inevitabila si fireasc dintre cele doua sexe. mereu cineva va dori pe altcineva , mereu va exista sexul la mijloc pentru ca asa suntem noi oamenii facuti...

7
Totul despre iubire / Re: Iubirea creeaza monstrii ??
« : 21 Noiembrie, 2005, 11:01:45 p.m. »
da, uneori iubirea poate crea monstrii pentru ca oamenii pot deveni gelosi, unii dintre ei mult prea gelosi pentru a mai judeca limpede si sunt tentati sa faca multe fapte necugetatate.

titlul este oarecum exagerat... monstrii nu au cum sa fie creatia iubirii, iubirea reprezinta ceva pur, inocent, cu totul opus obscuritatii monstrilor.
sigur ca suna mai senzational asa cu acest titlu dar nu trebuie sa uitam ca tot noi stabilim criteriile dupa care putem categorisi indivizi drept monstrii ...

evident opiniile difera de la caz la caz ...

8
Totul despre iubire / Re: cum recunoastem ca ne-am indragostit?
« : 21 Noiembrie, 2005, 10:54:23 p.m. »
atunci cand suntem indragostiti, ne comportam altfel, in sensul ca suntem vizibil mai linistiti si mai calmi, avem mai multa liniste interioara.

de ase,enea, uneori avem impresia, de exemplu, ca am uitat robinetul deschis  cand de fapt nu s-a intamplat asta, dar noi suntem mult prea distrasi de la realitatea inconjuratoare si nu mai suntem la fel de atenti cum eram inainte.

totusi, in principiu e bine sa fi indragostit, pentru ca stresul provacat de viata cotidiana  se reduce considerabil.

9
Totul despre iubire / Re: Ce este IUBIREA?
« : 21 Noiembrie, 2005, 10:42:01 p.m. »
Iubirea este legea vietii. Iubirea este chiar viata. Ceea ce mentine unitatea creatiei este legea iubirii. "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti" este porunca Vechiului si Noului Testament. Si aceasta porunca este o consecinta a legii unicitatii. Nu exista nimic in intreaga lume care sa fie diferit de tine - si atunci de ce sa nu-l iubesti?

Odata, la un intelept vine un tanar sceptic care il pune la incercare dandu-i sa bea o cana cu var in loc de lapte. Inteleptul o bea fara sa spuna nimic, iat tanarul incepe sa rada spunand: "Ce intelept este acela care nu poate deosebit laptele de var nici dupa ce l-a gustat?"; inteleptul nu a spus nimic, dar dupa foarte putin timp, tanarul incepe sa se vaite de o puternica durere de stomac. Inteleptul ii spune: "Ar fi trebuit sa stii ca intre tine si mine nu este nici o deosebire". Poporul nostru a sintetizat aceasta unitate a tuturor fiintelor, unitate care poate fi perceputa prin forta iubirii, in urmatoarele cuvinte: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face".

Pe de alta parte, iubirea reprezinta cea mai eficienta modalitate de a ajunge la cunoasterea legii unicitatii. Iubind tot ce te inconjoara, incepi sa intrevezi esenta tuturor lucrurilor, esenta care este de aceeasi natura ca si Dumnezeu.

Nu exista virtute mai inalta decat iubirea. Nu exista cunoastere mai profunda decat iubirea si nici religie mai inalta decat iubirea pentru ca ea este Adevarul, este insusi Dumnezeu. In orice particica a Creatiei Sale, poti intelege profund Iubirea Sa. In interiorul unui atom poti sa descoperi legea iubirii, in structurarea unei galaxii poti sa descoperi aceeasi lege a iubirii. Nimic nu exista in acest Univers care sa nu fie patruns de iubire.

Nu-i doar o metafora atunci cand spun ca legea atractiei universale este doar un aspect al legii iubirii.

Swami Shivananda spunea urmatoarele cuvinte: "Ura este cea care desparte om de om, natiune de natiune, tara de alta tara. Mandria si egoismul sunt cele care dezbine un om de altul".

Ura, mandria si egoismul sunt creatii mentale. Toate acestea sunt produsele necunoasterii, ale ignorantei. Ele nu pot rezista in fata iubirii pure. Ura aduce cu ea tot ura. Iubirea aduce in schimb iubire. Frica da nastere fricii. Aceasta este o lege cosmica imuabila (este legea rezonantei). Este o tendinta naturala a iubirii, a puterii lui Dumnezeu sa guverneze pe acest Pamant, cucerind toate fortele urii si ale necuratului.

A fi in afara iubirii inseamna, practic, a fi in afara vietii. Cine a incetat sa mai iubeasca, acela a si murit deja.

La fel cum o familie nu este unita decat prin forta iubirii, la fel intreaga creatie este unita prin aceeasi forta a iubirii

10
Phantasia / Re: La castelul SansSoucis
« : 19 Noiembrie, 2005, 09:14:38 p.m. »
Katterine era nemultumita ca nu si-a gasit pantofiorii ei preferati iar eu m-am oferit sa o ajut sa-i caute. am mers intai la ea in camera si am cautat fiecare coltisor dar tot n-am gasit nimic.

am mers apoi intr-o alta camera pe care ea obisnuia frecvent sa o viziteze pentru ca o buna prietena era cazata acolo, dar nici aici nu am avut succes.

si, in timp ce ne mai destindeam un pic dupa atata agitatie, stand intinsi in pat  :-* si discutand despre fel si fel de questii, am intrebat-o care este povestea ei ???!

11
Phantasia / Re: La castelul SansSoucis
« : 19 Noiembrie, 2005, 01:01:07 p.m. »
... dupa ce am servit ceaiul cu printesa Katterine, am mai stat un pic de povesti, iar apoi ea a plecat sa-si caute niste pantofi care-i plac mult dar care nu-i mai vazuse de mult ...

apoi am "studiat" putin camera in care am fost cazat, am observat ca era foarte curata, servitoarea isi facuse bine treba. am observat tablourile asezate pe peretii inalti ai camerei, erau intr-adevar fascinante. apoi am iesit putin pe terasa sa mai respir putin aer proaspat, slujitoarea a gresit totusi si a pus prea multe lemne pe foc, asa ca am mai racorit totodata si camera in timp ce imi faceam o idee asupra imprejurimilor castelului. apoi am dormit ca un bebelus din cauza caldurii un pic exagerate din camera.

a doua zi, dupa ce m-am trezit, am iesit la o mica plimbarica prin castel si, deodata, din multitudinea de camere plasate de-a lungul unui hol impunator, o alta domnita frmumusica foc tocmai iesea din camera ei, era printesa Lacramioara, a iesit si mi-a urat si ea la randul ei bun venit la castel. I-am multumit, spunandu-i ca altcineva ia luat-o inainte (Katterine). :)    Apoi, m-a invitat in salon sa servim o cafea. Lacramioara mi-a povestit cum l-a cunoscut pe sotul ei, mi-a spus cum stau lucrurile prin castel si am descoperit cu bucurie ca aveam de-a face cu o lume minunata, cum numai prin basme intalnesti.

din nevoia de a ma face util si de a multumi pentru ospitalitatea cu care am fost tratat, am iesit afara sa curat zapada care s-a depus in timp ce toata lumea dormea.

in nici un caz nu vroiam ca vreo printesa sa pateasca ceva alunecand si cazand pe gheata.
am observat insa ca printesele erau afara si se bucurau din plin de caderea primilor fulgi, si chiar se bateau cu zapada, asa ca nu au ezitat deloc sa-mi imparta si mie cativa bulgari de zapada.

si eu, la randul meu am fost generos si am impartit cu bucurie bulgari din plin. ;D

dupa ce toata joaca s-a terminat, si dupa ce evident si eu imi terminasem treaba de a curata zapada de pe aleea plasata la intrarea in castel, am intrat cu totii in castel si fiecare s-a dus la treba lui.

urcand pe scari, m-am intalnit cu Katterine si am aflat cu bucurie ca se pregateste o petrecere in cinstea mea. Ce loc minunat am gasit, cred ca voi mai ramane ceva timp la castel, asta daca nu deranjez bineinteles.







12
fara suparare oameni buni dar aceasta discutie nu si-a avut si nici nu-si are rostul ...

pana la urma fiecare e liber sa scrie cum ii place, conteaza mai mult ceea ce textul respectiv vrea sa transmita, ideea in sine ...

13
Proza / depresia din depresiune
« : 18 Noiembrie, 2005, 11:45:48 a.m. »
Articol preluat de la adresa: http://www.cafeneaua.com/node/view/2354

În prima zi am fost trezit la ora patru dimineaţa şi trimis la uzină să dau la lopată pentru a câştiga nişte bănuţi cinstiţi. Sau nişte năsturei cinstiţi. Ce m-a deranjat pe mine a fost faptul că am fost trezit nu de ceasul deşteptător, ca de obicei, ci de către unul dintre părinţii mei, nu mai ştiu care. Cele opt ore standard de lucru la uzină au trecut în cele din urmă, iar la vestiar am descoperit ca unul dintre ceilalţi muncitori (era să zic colegi) îmi spărsese lacătul de la dulap şi îmi furase bocancii. M-am enervat foarte tare, dar am scrâşnit doar din dinţi, fiind mai pirpiriu de felul meu, m-am îmbrăcat şi am mers acasă încălţat cu cizmele de cauciuc. În noiembrie. Acasă mă aştepta o altă surpriză: Stalin, câinele, îmi rosese şlapii şi un picior de la birou (cu simţul răspunderii însă, astfel încât să nu se prăbuşească decât atunci când mi-am plasat labele picioarelor sub birou şi am asezat cheia pe el; nu mi-a convenit, chiar am urlat o dată scurt de durere). După acest episod, m-am dus la baie şi mi-am spălat picioarele de sânge. Mare lucru!
În cea de a doua zi am fost din nou trimis la lucru, unde am reuşit să-mi rup mâna stângă, fapt care mi-a prilejuit scurtarea zilei de muncă, şi o întâlnire cu nenea în halat alb. Mă durea îngrozitor, iar nenea doctorul mă tot lovea la cot, de obicei în cele mai dureroase zone, şi mă întreba dacă mă doare. Eu am râs, n-am zis nimica, decât că l-am înjurat în gând într-un mod atât de oribil încât mă miram deja cum mai poate râde. Am făcut totuşi o criză de isterie şi mi-a căzut patul pe picioare. Nicicum nu m-am putut abţine să nu fac o criză de isterie. După acest episod, m-am dus la baie şi mi-am spălat picioarele de sânge. Mare lucru!
În cea de a treia zi n-am mai mers la lucru pentru că a murit mama. Nu ştiu cum, dar s-a făcut că înmormântarea a avut loc în aceeaşi zi. O senzaţie dureroasă de gol interior combinată cu sentimentul unei pierderi de neînlocuit mă bântuiau. Mă păştea depresia nervoasă. Eu i-am zis: „Nu mă mai paşte aşa, că mă gâdili!" Ea m-a rugat să îi dau voie, eu am spus nu, ea a insistat, eu am spus nu, ea a mai insistat, eu i-am tras un şut în fund şi ea a plecat, contrariată. La înmormântare, înainte de a lăsa sicriul în groapă, cei care îl duceau s-au odihnit puţin punându-l jos. S-au odihnit mai puţin decât şi-ar fi dorit, fiindcă le-am atras atenţia, cu lacrimi în ochi, că au aşezat sicriul pe picioarele mele. L-au ridicat şi l-au introdus în groapă, iar apoi au umplut groapa cu lopeţile. Eu le-am spus că ar fi mai bine să-şi ia lopeţile din groapă şi s-o umple cu pământ, ceea ce au şi făcut. După acest episod m-am dus în capela cimitirului, unde prietena mea Maria voia să-mi spele picioarele de sânge cu o cârpă, dar eu i-am spus că ar fi mai bine să mi le spele cu părul, ceea ce a şi făcut. Mare lucru!
În cea de a patra zi am chiulit din nou de la lucru, fără vreun motiv bine determinat. Mă trezisem încă de dimineaţă cu imaginea mamei în minte şi cu presentimentul unei nenorociri. Din fericire, nu s-a întâmplat nici o nenorocire. Am mers până la bucătărie, unde Stalin rodea nişte oase, am vrut să-i iau unul (în joacă), el m-a muşcat de faţă. Am fost dus de urgenţă la spital, unde nenea cu halatul alb mi-a dat nişte injecţii, plus nişte sfaturi şi mi-a bandajat capul. Când am ajuns acasă, l-am certat şi l-am bătut pe Stalin, iar el de supărare m-a muşcat şi de picioare. După acest episod, m-am dus la baie şi mi-am spălat picioarele de sânge. Mare lucru!
În cea de a cincea zi (oricum nu aveam de gând să merg la lucru) nici nu mi-am deschis bine ochii că m-a şi sunat prietena mea să-mi spună că a rămas însărcinată. Ce să fac? I-am dat întâlnire într-un oarecare loc, să vorbim despre asta. Ne-am întâlnit şi am vorbit îndelung despre ce am putea face în legătura cu problema. Eu nu vedeam decât două soluţii: avortul sau căsătoria, dintre care doar prima îmi surâdea. Ea ţinea neapărat să aibă copilul, chiar şi fără să ne căsătorim. După două ore în care am încercat degeaba să o conving să avorteze, am mers la mine acasă (chipurile să ne iubim), unde am omorât-o cu o lovitură scurtă de topor tocmai în creştetul capului. Mă murdărisem puţin cu sânge pe mâini şi pe picioare, aşa că după acest episod iar m-am dus la baie şi mi-am spălat mâinile şi picioarele de sânge. Am îngropat-o în grădină, apoi am plâns-o cu lacrimi fierbinţi şi m-am îmbătat de supărare. Iar când am dat o dată cu pumnul în birou acesta s-a prăbuşit din nou pe picioarele mele. Biroul revoltat. După acest episod, m-am dus la baie şi mi-am spălat picioarele de sânge. Mare lucru!
În cea de a şasea zi am mers din nou la lucru, dar am aflat că am fost concediat. Şeful mi-a tras chiar o palmă, spunând că a avut încredere în mine şi că eu aş fi abuzat de ea. Sunt şi eu om, aşa că i-am tras un pumn în nas şi şeful a leşinat. Ce puteam face? L-am luat şi l-am aruncat în moara nr.6. Când veneam spre casă, m-a lovit un Oltcit albastru, nu foarte tare, dar suficient de tare încât să mă arunce cu capul de pământ. Astfel mi-am spart capul. Şoferul, „om sufletist”, m-a dus cu maşina lui la spital, unde nenea cu halatul alb mi-a cusut pielea capului cu multă măiestrie. Însă m-a făcut să suport o durere considerabilă, ceea ce a dus la o nouă criză de isterie din partea mea, în cursul căreia mi-a căzut patul pe picioare. Automat m-am calmat; după acest episod m-am dus la baie şi mi-am spălat picioarele de sânge. Mare lucru!
În cea de a şaptea zi nici nu m-am trezit bine că ditamai musca mi-a intrat instantaneu într-unul dintre ochi, nu mai ştiu în care. În timp ce mă chinuiam s-o extrag de acolo, mă întrebam de ce oare trebuie să mi se întâmple aşa de multe în mai puţin de o săptămână. Astfel am făcut o depresie nervoasă de toată frumuseţea, sau de toată urâţenia. M-am mai uitat pe geam, apoi am murit şi am mers să mă odihnesc puţin. Mare lucru!
În cea de a zecea zi, adică azi, am înviat şi m-am hotărât să-mi povestesc peripeţiile în scris, ceea ce am şi făcut. Mare lucru!

14
Phantasia / Re: La castelul SansSoucis
« : 18 Noiembrie, 2005, 11:29:22 a.m. »
nu am asteptat prea mult si am fost anuntat de un slujitor ca pot ramane peste noapte la castel. m-am bucurat destul de mult pentru ca nu ma asteptam si in plus mai era si frig afara, asa ca am intrat repede inauntru.

eram curios sa vad cum arata interiorul castelului, si din fericire nu am fost deloc dezamagit, atmosfera era magnifica, totul era parca invelit intr-un fel de magie.

deodata in fata mea se infatiseaza o domnita care imi ureaza bun venit, si imi spune ca mi-a pregatit o camera.
ospitalitatea ei m-a surprins dar mai mult de atat, frumusetea ei a fost cea care m-a captivat intru totul.

am facut cunostinta si am aflat cum o cheama, in timp ce-i sarutam mana.
Printesa Katterina de Beauburg s-a recomandat ea a fi, iar eu sunt printul Lavigne de Napanee, am replicat.

dupa aceea, frumoasa domnita m-a condus la camera mea si intrand cu mine pe usa frumos sculptata, i-a spus servitoarei care pregatea patul si avea grija de foc, sa ne aduca niste ceai.


Printesa:
           - sper sa aveti o sedere placuta la noi, castelul nostru este deschis mereu oaspetilor si ne bucuram sa intalnim oameni noi.


printul:
        - va multumesc mult pentru ospitalitate, sunteti asa draguta, daca nu erati dumneavoastra acum probabil as fi tremurat de frig printr-o padure din apropierea castelului


printesa:
           - dar vreau sa-mi vorbesti liber, adica poti sa-mi spui Katterina.

printul:
           - cum doresti, si tu poti sa-mi spui Lavigne.

intre timp a venit servitoarea cu ceaiul si servindu-ne savuram aroma aburilor ce se degajeau din cesti.
era aceeasi senzatie pe care ti-o provoaca un afrodisiac, nu stiu din ce era facut ceaiul dar un lucru era cert, era tare bun.
si atmosfera era din ce in ce mai frumoasa si mai degajata.

Printesa a dorit sa stie povestea mea, ce m-a adus la castel, de unde vin si incotro ma indrept.
I-am explicat foarte pe larg ca monotonia si singuratatea din castelul meu, m-au indemnat sa caut noi instante ale vietii, sunt intr-o excursie care nu stiu cum se va termina.

priveam adanc in ochii albastrii ai printesei si admiram parul ei negru care cadea pe niste umeri inveliti intr-o piele atat de catifelata, din cate puteam eu sa observ.

15
Nou veniţi / Re: @llex
« : 18 Noiembrie, 2005, 10:28:44 a.m. »
salutare!

ma bucur ca nu am trecut neobservat, multumesc pentru urarile de bun venit.

chiar aveam nevoie de niste prieteni adevarati, fie ei virtuali sau nu.

numai bine!

Pagini: [1] 2