departe se aude pasul
sufletului ei gingas
cum atinge stelele
fara sa le ia stralucirea
doar sa ni le puna
in priviri...
aici in suflete se aude
glasul ei suav
cum ne saruta inimile
grele si obosite
auziti cum canta
hangita noastra draga
si cum tresalta
hanul l-apropierea ei
auzi draga mea cum
te asteptam mereu
sa te intorci la noi
ca si cand am stii
sa privim campul cu maci,
dar fara tine el
ar fi doar...un camp!
...ma bucur sa va gasesc din nou...vad ca focul inca arde, prajiturelele si mancarurile sunt calde inca, iar vinul este pregatit...
...ma bucur sa vad ca hanul nu e gol...si, desi stiu ca amintirile canta si se zbenguie peste tot parca totusi ma bucur sa stiu ca sunt inca suflete dragi pe aici...
...vad inca drumeti obositi care stau privind in gol sau zambind din senin...vad mancarurile calde pe soba...si simt inca mireasma de iarna pe la geamuri desi ar trebui sa apara primavara..., dar de hangita mea

pe care o port in suflet si o aud cantand mereu...tot mi-e dor...

...mi-e dor de vorba ei dulce si calda, de povestile ei si de fericirea si linistea care era aici cand manutele ei pregatea aluatul si mancarea....sau cand ne canta incet despre trubadurul ei...care vad ca si el a disparut...

...stiu insa ca ea ne iubeste de ori unde este....se gandeste la noi si intr-o zi va reveni cu povesti frumoase si noi...stiu asta...
...voua drumetilor si celor care sunteti pe aici pe la han...va doresc o sedere placuta si hanul sa va cuprinda in mrejele povestilor sale frumoase...., iar luna sa coboare sa va sarute in somn pe frunte sa va alunge toate relele din preajma...
.............................
alerg
printre frunze si copaci
pasarile imi pun
floricele in par
si licuricii imi tin
calea luminata
locurile
imi vorbesc despre
iubitul meu
iarba ma striga
si apa imi aduce vesti
alergati elfi dragi
catre stele
si rugati-le sa straluceasca
catre inima lui
sa il sarute
cu caldura buzelor mele
amin mella lle coiamin...sufletel!