Varful cu Dor - Hanul Viilor

[Lorelei]

Poposit-am poposit
la han drag de timp oprit.
Dara nu pot sta prea mult.
Pe carari-i prea mult tumult.
Insa nu pot rezista
noapte buna-a va ura.

[cv]

Eu nu înţeleg ce-i cu mine,
mă trage tristeţea-n abis.
O veche poveste se ţine
de sufletul meu şi în vis.

E seară. Şi Rinul sub zare
adoarme cu somn de voinic,
iar ultima rază sub soare
adastă pe stîncă un pic.

Şi cîntă acolo o fată,
pe vîrful lucind de scîntei,
în aur e dînsa-mbrăcată,
de aur e pieptenul ei.

Îşi mîngîie părul ce-n unde
ca apa se vălură lin,
iar cîntecul ei pătrunde,
căci plin e de-un farmec străin.

Vîslaşul se pierde prin ceaţă,
De-un dor fără nume cuprins,
şi stînca n-o vede în faţă
el vîrfu-l priveşte aprins.

Iar rîul - furia să-i vină
pe loc îl trimite în rai.
Ah, tu eşti, doar tu eşti de vină
cu cîntecul tău, Lorelei.
(Heinrich Heine- Eu nu înţeleg...)

[Lorelei]

Mi-e cantecul trist, si-i departe,
Ma leaga de moarte un dor.
Abisul cel trist ma desparte
de tristul, uitatul fior.

Caci umbra vaslasul e numai,
e EL ratacind inapoi.
Iar Rinul cu jalea si cu spuma-i
sicriu e - sublim - pentru doi.

Cuvantul uitat se intoarce
sa-l spuna. Atat, un cuvant...
si vremea zadarnic se toarce
in caere duse de vant.

Dar numai un vis e iertarea.
Pandind, dintre ape-l astept.
In chip de vaslas, departarea
se-ntrupa in visul destept.

Cantarea-n pumnal se preschimba.
L-astept dupa stanca, si iar
in versuri si valuri se plimba
tradarea si visu-mi amar.

[Lorelei]

Nu mai poposesc drumetii pe la han ca altadata... s-a lasat vant de iarna... noapte buna, calatori dragi, oriunde v-ati afla!

Hangita, nu stiu daca a domniei tale a fost ideea acestui han, dar pentru mine e locul cel mai luminos al acestui forum.

[DIANA]

Se lasa toamna si zeita trebuie sa verifice culcusurile tuturor supusilor ei si proviziile de mancare. Nu mai zabovesc mult prin padure! Vin! Cu drag si dor! Nu ma uitati si tineti-mi si mie o placinta cu ce-o fi! Si o cana cu vin! Va iubesc!

[Lorelei]

Toamna are gust de must si de castane dezghiocate. Copila cu parul balai s-a-ndragostit de un zarzar risipit in inflorire tarzie. La han cuvintele au parfum de poveste si de cozonaci copti de maine maiastre de hangita. Calatori insetati, haideti sa poposim la han pret de un ceas. Numai aici, la han, vesnicia nu ne apasa si secunda nu doare. Hangita, mi se pare numai, au aud picurand vinul in cupe?

[Lord_Saladin]

 Ma cheama marile, prieteni... 
 Acuma vad ca si voi plecati...
 Sa v-ajute Dumnezeu,
 Ca fericirea s-o aflati,
 Sa aveti multa iubire,
 Sa fiti mereu voi impliniti,
 Sa o spun mai intr-o vorba,
 SA FITI VESELI, FERICITI !

 Eu am sa ma intorc aiciea,
 Cum de veste oi primi,
 Ca s-o aduna iarasi lumea,
 In han aici a zabovi.
 
 Pana atunci, ma duc s-omor
 Vre-un balaur infricosator,
 Sa ma bat un pic cu marea,
 Sa scrutez un pic eu zarea.

 P.S: sper sa se adune din nou lumea cat mai curand.
 

 

[DIANA]

Vad aicea cinci valize
Pline toate cu surprize!
Povesti si veselie multa!
Dar ma-ntreb cine le-asculta!
Nu vad lume adunata
Cum era de alta-data!
Am deschis usa, mai frati,
Si va astept aici pe toti!
Imi iau cana cu vin plina
O placinta si-o maslina!
Si in grab' de nu veniti...sa stiti,
Beata-moarta ma gasiti!

[cv]

A venit cum nu hangita,
sa nu se-mbete zeita...
ca vrem azi ca-ntaia data
sa zambeasca si... nu beata

[DIANA]

 
Ce te-am pacalit, hangito!
Cupa mare ce-o privesti
E cu apa, te asigur!
De foc...reusit-ai sa ghicesti?

[Lorelei]

Asa invitatiune
O primim cu plecaciune.
Si de vin fiert cana plina
o primim ... si o maslina.
Iar povesti - pe saturate
vom avea, pe inserate
vinul rosu gandul leaga
si cuvintele dezleaga.

[Gordius]

Va saluta, de la ce distanta vreti, un trubadur racit... cobza! Va ureaza ragusit bine ati venit! ii era dor de voi si ii e bine aici... Hangita draga, ai un leac pentru urmarile unei ploi de toamna reci?

[cv]

Incepem cu vindecat... trubadurul ca teama imi e ca ramane fara glas si domnitele fara cantare. Pregatit e siropul de mugur de pin sau vinul fiert dupa cum ti-i dorinta

[Gordius]

Am voie sa degust din amandoua? Si sa ma incalzesc la vatra inimilor voastre, dragi prieteni?

[Lorelei]

E o vorba cu  "cui pe cui se scoate". Asa ca raguseala trubadurului nu poate trece decat cu o cantare maiastra.