Varful cu Dor - Hanul Viilor

[just_a_tear]

vaiiii...imi cer scuze,dar nu stiam daca am nimerit bine:)ce bine e la voi...CALD SI BINE

[DIANA]

Tanara domnita sa vina repede cu noi in hora! Cat ne mai tin puterile!  Curaj! 

[just_a_tear]

stitzi ca am spus odata ca sunt timida,daca nu ma invita nimeni la dans...stau cumintzik in banca mea..

[cv]

mai Voinice voinicele
 iar dadusi peste belele
... plang mandrute singurele

[just_a_tear]

as putea sa aflu si eu....de unde suntetzi?VOI?

[cv]

de la han, copila draga. eu sunt hangita, domnisoara frumoasa din dreapta e zeita Diana, tanarul acela chipes e prietenul nostru Voinicul si cred ca tocmai vrea sa dea binete trubadurul hanului si greierasul hangitei

[cv]

Flacaiii! i-ai intimidat

[DIANA]

Flacaii nostri sunt viteji doar in luptele cu zmeii si harnici la taiatul lemnelor! CAnd e vorba de domnite...mai sfiosi ca o mimoza! 

[friend]

Ce timiditate?! Am avut putina treaba cu un butoi cam prea plin! Acum ca e cam jumatate... sunt mult mai linistit!... Si mai curajos!

[Gordius]

O copila rumeioara,
dulce ca o primavara,
doar o lacrima curata
calda, binecuvantata
intre noi binevenita
si cu inima vrajita,
ii uram sa aiba parte
de iubire ce in soapte
sa ii spuna de alean:
noi suntem de-aici, din Han
buni prieteni de va vrea
cu suras de catifea
si povesti de peruzea
si chitara de halva .

Bine ai venit. Eu sunt Gordius, trubadurul hanului. Pe Hangita draga, sufletul locurilor acestea cred ca ai cunsocut-o deja. E o inima calda si maiastra care stie a ne oferi ceea ce ne dorim. Diana e zeita care ne indruma pasii si are grija de padure si de vietuitoarele ei. Cat despre Friend, el este voinicul plin de viata si vraja care ne apara de zmei si care insufleteste petrecerile noastre. Cu totii iti dorim bine ai venit, Lacrima... de bucurie!

[friend]

Just_a_tear
Ne-ai luat in tir!

Gordius foarte fain vorbea
Cand la noi te invita
Si frumoasa prezentare
Ne facu la fiecare!

Dar eu oare-asa oi fii?
"Sufletul petrecerii"?
Sa nu crezi ce spune, nu!
Eu...? Petreceri...? Sufletu'!

[cv]

Muzafeeeeer!

[Gordius]

Trubadurul va spune tuturor noapte buna si dulce! Pe maine prieteni!

[cv]

Se pare ca doar urma piratului a trecut.
Ma duc sa pregatesc odaile prieteni dragi. Caii sunt si ei pregatiti. Bucate calde mai sunt pe soba si vin in ulcele
Usa e deschisa si lumea asteptata cu drag. Am mai pus un lemn in foc asa ca o sa fie caldura placuta. Ne revedem curand

[Lord_Saladin]

 La cei nou veniti, va spun, sunteti bineveniti !
 Sa fiti voiosi, sa fiti iubiti.
 Si acum, daca imi permiteti, sa imi termini povestioara in aceasta seara....
 Cavalerul cel cu par intunecat, se lasa prada inimii si cazu in mrejele iubirii fata de printesa... jurandu-i dragoste, se lega de ea pe vesnicie.
 Insa el nu stia ca prietenul sau cu par balai o iubea pe aceeasi printesa... si inca o iubea de mai demult.De ar fii stiut, poate ca nici n-ar fii intrat in vorba cu ea... dar el asta nu avea de unde sa stie.
 Iar printesa, sfioasa ca o tanara fecioara, arareori vorbea despre admiratorii ei, care numai putini nu erau.

 In ziua urmatoare, cavalerul balai se duse la printesa, si ii ceru si el dragostea... printesa nu stiu ce sa faca.Fugi repede in palat, si ceru sfatul matusei ei, care era o femeie inteleapta.
 -Matuso, pe care dintrea acesti doi viteji sa ii aleg ?
 -Pai fiica mea, sa il alegi pe cel ce l-ai iubit si la cunoscut dintai, caci asa se cuvine a se face.
 Si printesa fugi, si se jura cu dragoste cavalerului cu par balai... si se cununara far` de stirea regelui, la un preot, apoi au mers de s-au iubit intr-o padure... Si in timp ce ei doi se iubeau, cavalerul cu par ca pana corbului trecu pe acolo, si ii vazu... nici sa fii primit un cutit in inima, ca nu l-ar fii putut durea mai tare... Se simtea tradat, atata de printesa, cat si de cel pe care il crezuse cel mai bun prieten... Nimeni nu l-a mai vazut un timp indelungat de atunci... se spune ca pribegea noaptea prin padurile intunecate, incercand sa desluseasca divinele soapte ale stelelor si ale cerului... incercand sa inteleaga de ce a fost soarta asa de cruda cu el...
 
 Si veni iarasi o vreme grea pentru tara... un imparat de la miazanoapte isi aduna ostirea si porni de tabara de  la hotare, lasand in urma sa o dara mare de sange si de foc.
 Cavalerul cel balai, ajuns acum print , urma sa conduca sarja impotriva dusmanilor.Veni pe camp, cu steaguri, cu lanci, cu puzderie de oameni , de cai, de calareti, asteptand sa apare dusmanul...
 Asteptand dintr-o clipa intr-alta inceperea luptei, ostenii bagara de seama, ca un mic nor de praf aparul in zare... era un calaret, cu calul negru, si cu par ca pana corbului.Printul cel balai, isi recunoscu tovarasul de altadata, si se duse a il imbratisa.El isi cautase multa vreme tovarasul, nu stiuse de ce a plecat.