Chiar daca e tarziu in noapte sau prea devreme in zori, nu ma voi lasa datoare cu povestea pe care am promis-o, desi vinul si oboseala incearca sa puna lacat gurii mele de altfel nu prea slobode.

Se spune ca un print din nordul Indiei, chipes si putred de bogat a scos din tezaurul lui cel mai frumos diamant pentru a-l pune in coroana miresei sale. L-a incredintat giuvaiergiului dar, o clipa de neatentie, si clestele bijutierului a alunecat, brazdand de-a lungul minunata nestemata. Dezamagirea a fost imensa si pentru print, si pentru mester. Dar un mester batran s-a infatisat la palat si a spus: "Maria Ta, incredinteaza-mi diamantul pentru o noapte, doar!". A doua zi, in zori, ochii uimiti ai printului au putut admira cel mai frumos giuvaier din cate s-au vazut vreodata. Cu migala si mestesug, priceputul mester preschimbase zgarietura adanca in tulpina unui minunat trandafir inflorit, ce scanteia in mii de vapai.
Ma duc sa imi vad calutul si sa ii urez noapte buna.
"Noapte buna, dragul meu prieten! Noapte buna, calutule!"
Cred ca am sa mai beau o cana de vin si apoi ma voi odihni pana in zori, cand poate voi da o fuga pana in Alexandria.
