Varful cu Dor - Hanul Viilor

[Lady Allia]

 "Ar trebui sa ma primenesc, sa-mi pun straiele cele bune si sa cobor, sa vad cui sa-i multumesc pentru grija si gazduire…"

  ...Hanului însăşi dragă domniţă! El are sufletul viu şi plin de poveşti...atâta vreme cât el însuşi este o poveste şi un drum pentru toţi cei care îl poposesc.
 Hangiţa acum este plecată să îşi ogoiască sufletul şi să respire aer de poveste..., locuri şi oameni, vise şi copilării...., dar avem povestea ei...o poveste întrupată din doi inorogi...din versurile maiestre cantate de chitara unui trubadur şi ochii senini ai unei hangiţe sprintene....
 mai poposeste insa domnita inda si vei gasi aici oameni de seama care te vor primi cu vorbe bune si caldura...si ti-or ostoi sufletul de ganduri si drum...

[inda]

   Buna dimineata, la toata lumea! Sa va fie ziua binecuvantata cu lumina!

   Iertare-mi cer daca-am gresit, dar nu stiu cum e randul locului pe-aici! Presupuneam doar... aveam gandul inca adormit, pleoapele grele si obrajii-mbujorati dupa somn...
....Dar ce aroma imbietoare... cafea turceasca pregatita-n ibric pe nisip auriu adus din tinuturi arse de soare...
   Din suflet, multumesc, da-mi voie domnita Eve, sa iau ceasca aburinda pe care mi-o intinzi cu maini atat de delicate!
   Si tie Lady Allia, iti multumesc de asemenea, pentru primire si pentru vestile ce-mi le dai! Nici nu pot sa-mi imaginez ce veselie si fericire a fost aici pe vremea cand hanul avea hangita, trubaduri si cavaleri... dar poate ca odata, intr-o seara, langa foc, va depana si pentru mine cineva povestea veche a acestui han...

[Lady Allia]

 da...va depăna şi încă cu multă plăcere pentru reamintire şi cu o lacrimă în colţul ochilor de dor...!
 Hanul a fost mereu asemeni unei stele Polare...a strălucit mereu foarte puternic pentru ca oricine cu sufletul pierdut în gânduri sau tristeţe, în oboseală sau dorinţă de veselie să îl găsească!
 Daa! Aici s-au cuibărit multe Domniţe şi Prinţi povestindu-şi drumul lor şi păţăniile, viaţa şi iubirea...şi au rămas multe, multe de spus şi de povestit! Deşi nu se prea arată...pe la fereştrile aburinde încă ne mai pândeşte copilăreşte Hangiţa Minerva cu ochii în lacrimi...mari şi senini precum însăşi căldura în sine...şi un Greieraş mic şi frumos...ce ştie să cânte atât de frumos!
 În nopţile cu Lună Plină mi-a spus mie un înger drag cu cosiţe de basm...atunci se spun multe poveşti şi uitarea uită să mai lase pânze peste suflet...! Atunci vor învia inorogii şi bidivii năzdrăvani din grajdurile hanului, Domniţele şi Prinţii..., megieşii obosiţi care vor sta la mese şi vor asculta pe sub gene totul...în timp ce vor sorbi o halbă de bere sau de vin...
 Eu...mai apar din când în când...asemeni unei promisiuni...şi dansez cu mireasmă de busuioc şi agheasmă...prin Han..., descânt cu iubirea fiecare odăiţă ca să mai poată să existe visele...şi mă zbengui asemeni unui elfişor neastâmpărat în aşteptarea dragului meu... mă bucur de fiecare suflet găsit aici şi de fiecare drumeţ nou ce se abate pe la han ca să rămână...

[Eve]

Allia, incet incet o sa creada inda ca hangita este nici mai mult nici mai putin decat un inger

Inda, hanul este o poveste dar povestea lui a fost si scrisa acum ceva vreme:

În acest loc, aşezat la răscrucea de drumuri îşi trăia gloria un han. Era al uneia Minerva, pripăşită de prin dealurile Mehedinţiului şi aşezată acolo la vad bun. Veneai, ori păşeai doar prin trecătoarea dintre munţii stâncoşi că şi zăreai hanul. Vinurile lui erau renumite, iar pentru bucate şi taifas se reîntorceau muşterii de departe.
   
În dimineaţa în care începe povestea, hangiţa s-a sculat odată cu răsăritul soarelui. Vremea era urâta iar după culoarea cerului părea predestinată a fi o zi în care să se întâmple ceva. Nu era singură la han, ajutor de nădejde era surioara dar cum din zori aceasta era dusă prin târguşorul mic şi prăfuit de dincolo de pădure am să continui povestea fără a insista momentan asupra surioarei.
Trebălui deci hangiţa când a trecut pragul hanului un tânăr...

dar  mai bine asculta povestea asa cum a fost spusa cand hanul a implinit un anisor (http://www.lovetime.ro/community/index.php?topic=944.msg10748#msg10748   Coltz de jurnal cu şi pentru prieteni)

[Lady Allia]

 "Allia, incet incet o sa creada inda ca hangita este nici mai mult nici mai putin decat un inger  "

 şi...nu este?
 eu aşa am cunoscut-o şi aşa o regăsesc mereu. un înger fără aripi..., dar are fâlfâirile mult mai angelice decât mulţi îngeri...

 iar Hanul...fără hangiţă este asemeni unui suflet fără vise...indiferent cât visăm noi în el...viaţa i-o dă doar ea...pentru că ea a ştiut să-l viseze cel mai frumos... . noi îl...menţinem şi încercăm doar să îl bucurăm...

[inda]

 
 iar Hanul...fără hangiţă este asemeni unui suflet fără vise...indiferent cât visăm noi în el...viaţa i-o dă doar ea...pentru că ea a ştiut să-l viseze cel mai frumos... . noi îl...menţinem şi încercăm doar să îl bucurăm...

Poate daca hanul ar reincepe sa traiasca... visul s-ar intruchipa din nou...
Trebuie doar... sa reapara hangita? oare va fi de-ajuns?... intreb si eu...care nu pricep prea multe...
Daca ea a fost sufletul... s-o cautam...s-o aducem inapoi... cumva...

Eu am mai umblat prin vamile timpului, am mai trecut peste puntea inselatoare dintre dintre viata si neant... daca-as pleca sa caut vesti despre ea?...
As putea intreba luna amara ce strajuie la marginea memoriei... as putea asculta glasul pietrelor de la marginea inimii...poate pasii ei tacuti au lasat vreo urma pe undeva... am putea intreba cavalerul acela ratacitor ce lupta pentru cauze demult pierdute...

[Lady Allia]

 ...paşii ei au lăsat urme şi nici urmele nu sunt de tot pierdute... nici hangiţa dată uitării nu este... va reveni...
 ...hanul îi duce dorul...noi la fel..., dar ea ştie şi mereu se reîntorce...mereu...
 ...acum e pe o insulă...departe de oameni şi de gânduri grele..., dar poate..., poate zic...

[inda]

Sa-ti auda fauritorul sortii cuvintele, Lady Allia, eu cred in ele, daca spui ca va reveni, atunci am sa raman aici si-am s-o astept!
Dar uite ca se lasa inserarea, oare n-ar trebui aprinse tortele de la poarta?
Vad ca licuricii s-au pregatit deja, strajuind de-o parte si de cealalta a drumului cu luminitele lor verzi, chiar si zanele zglobii incep sa aprinda ici si colo prin padure ganduri calde si luminoase...

[Lady Allia]

 aprinde tu domniţă inda torţa...poate, poate o mai vedea-o vreun megieş obosit şi şi-o mai aciua pe la Han gândurile şi poveştile...
 cine ştie cine o va vedea de departe şi va avea nevoie să fie călăuzit către un pat cald şi o mâncare fierbinte... am auzit că domniţa Eve ştie să facă plăcinte gustoase în care pune o bucăţică de suflet...ca să avem de drum la zile reci..., iar Reginuţa noastră Semiramis mereu are o vorbă înţeleaptă care să ştie să îndrume şi să aline...
 am auzit că mai nou este pe aici un prinţ al licuricilor şi al stelelor care niciodată nu ne lasă să ne pierdem în vreme ceţoasă şi întunecată....
 da...aprinde torţele inda...să vină lumea pe la han şi să mai prindă poveştile viaţă...

[inda]

As fi vrut sa pot spune: SA FIE LUMINA! ... si ele sa se aprinda...
Dar tortele acelea sunt lumina sufletelor care salasuiesc la han...iar eu n-am putere asupra lor...

[Eve]

Imi pare mie sau Lady Allia a dat instructiuni fiecaruia si... si-a pus codita pe spinare? Parca o si zaresc ascultand licuricii la umbra ciresului noduros.
Eu stiu una si buna: cand spun "facem"... incep cu mine. Sa fii fost acum hangita aici ca asa punea o uitatura la dumneaei (Allia)  ca din pamant din iarba verde scotea trei povesti, basca o poezie pe placul oaspetilor
De unde si pana unde instructiuni cu "faceti asta" sau "faceti ailalta"? Eu stiu ca la han totul este daruit din drag si nu lipseste nimic dar plata neica e plata. Neam de poveste prin zona. Stau oaspetii cu ochii in gol si numara frunzele. Cine sa vina doar -vorba cantecului- "pentru un "buna seara", atat si-o cana cu vin"?
Si sa nu uit: daca nu vine hangita o sa lasam sa cada colbul pe povesti? Osul la treaba, fie el chiar si de elf domnesc!
 Eu atat va spun si... fug sa fac placinte

Ai puteri miraculoase, inda. Inca nu ai idee cate poate sufletul tau. Inchide numai ochii si...

[Escu]

ies buimacit din pivnita, tocmai am degustat cate putin din soiurile de vin.
Ce se intampla aici? totul se cam misca, si cred ca ma duc in odaia mea, spre deliciul doamnelor.
Somn usor...si am plecat...urmat de un card de licurici care luminau in urma mea.

[Semiramis]

iar mâncare, iar băutură? numai la asta vă stă capul...hangiţa, îngeraş...hahaha, aş zice mai degramă drăcoaică bătrână!
lăsaţi plăcintele, lăsaţi vişinata! mai bine...aduceţi-mi aminte de cum e marea...

[Eve]

psss, domnu'...domnu'. aia nu era crama. acolo-s detergentii 
cheia pivnitelor cu tamaioasa si alte asemenea... n-o da stapana decat peste capul ei


Asa-i ca-i dracoasa... nu ingeras. Am stiut eu. Pupici pe nasucul tau care le "miroase" asa bine

[inda]

Inchid ochi...
M-a asez pe veranda si parca-mi sunt mai aproape toti cei care-au batut cararea pana aici... sau toti cei care vor veni ademeniti cu miros imbietor de placinta, de vin invechit in butoaie ceruite, de povesti cu iz de mirodenii, de caldura din vatra...
Nu fac decat s-astept, mai bine stau aici decat sa-ncurc itele fermecatei povesti ce prinde-a se tese... dar oare cine sta s-o asculte?
Ma vad singura dintr-o data...aud niste bufnituri prin pivnita...ce-i drept... dar ce sa caute cineva acolo, cand vinul e pe masa?
Grijulie ca-ntotdeauna, Eve pregateste placintele pentru drumetii infometati... si-am auzit ca vor fi cu ravase de suflet... de-abia astept sa vad... ce parte de suflet isi va gasi fiecare...