Varful cu Dor - Hanul Viilor

[Eve]

opa, apăru hangiţa. unde ai umblat lele?

Eu... p-aci reginuta. Dar se pare ca iti era dor de mine Te astept la un paharel de vorba, unul de must... (pe alese)

[Ezo]

...si tocmai cand credea ca nu va mai intalni pe nimeni in calea sa, tocmai cand se gandea ca nu va mai trece mult pana cand trupul ii va imbratisa pamantul intr-o ultima ingenunchere lipsita de orice speranta... un suflet obosit de prea mult drum si mult prea multe vise sfasiate zari in departare un han, ascuns frumusel printre pomi, dar plin de voie buna, dupa cum dadea de inteles suierul vantului ce purta muzica pe aripile sale prin vazduh...

...cum sa ma apropii eu de aceasta minune? dar oare cum sa indraznesc de a atinge usa? oare imi va deschide cineva? prea multa voie buna razbate prin ferestrele larg deschise... pe cand inima-mi e prea trista... Mai bine sa nu necajesc, cumva... mai am putere sa mai merg... ma voi opri langa un pat de frunze, iar cerul imi va acoperi goliciunea gandurilor...

...dar nu apuc sa ma indepartez cu mai mult de un pas... o mana ma atinge usor pe dupa mijloc, iar o pereche de ochi calzi si blanzi ma privesc cu subinteles...

- ... m-am ratacit, va rog sa ma scuzati... trebuie sa plec, ma asteapta... (nimeni, dar tot nimeni n-ar fi trebui sa afle asta...)
- Ramai in seara asta. Avem must si lapte de vacuta (aveam sa aflu mai tarziu ca de fapt era de elefant  ).

...ufff... a trebuit sa raman... prea imi era sete... si pofta de lapte...

[Eve]

Uff, cavalerul-spiridus v-a dat la toti durere de cap. Inca putin si o sa vedeti hangita mulgand elefantii si sturionii de-i creste in grajdurile hanului. Si sunt sigura ca nu crama sau bucataria mea-s vinovate! Slava Cerului am gustat (si degustat) tot ce-i pe masa si n-am nimic! Ba pun chezasie si cativa oaspeti care au venit, s-au ospatat dar mintea nu le joaca feste. O fi afara ceva de va ameteste mintile? Dar de ce ar sta cineva afara cand are hanul loc pentru toti?
Eu bine-mi aduc aminte ca acum mai bine de 4 ani, cand deschis-am acest han, am dat sfoara-n tara ca este bine venit orice Drumet si oricine poate intra fara sa bata in porti.
Daaa, uite am gasit fituica aceea veche si ingalbenita. Scrie destul de clar: Intra in han. Fruntea îti va fi racorita. Vei gasi hrana credintei si a nadejdii si vei pleca mai departe întarit si refacut. Vei purta în suflet acest han fara sa stii. La orice ora din zi si din noapte iti este deschisa poarta, gazda si hangita binevoitoroare te asteapta mereu, te iubeste si vrea sa-ti vina în ajutor.
De tine însa depinde totul.
O sa inramez o copie noua la vedere (la intrarea in han)! Asta poate nu se mai vede in lumina batranului felinar. Eh, au trecut anii, pana si urarea asta a imbatranit. Cine sa se mai uite la o urare atat de veche....?

[ARIDANA]

     Eu castane tot caut,coapte...     .Ai,primitoare hangita?
  De la o vreme,ma tot inghionteste mirosul asta aducandu-mi aminte de vremurile fara de griji si cu multe vise ale copilariei.Asa este, frumoasa si primitoare hangita,am tot adastat pe la ferestre,am adulmecat si-am privit sperand ca sunt "pe gustate" bucatele alese,cele pentru inima si pentru suflet ,deopotriva .Nici acum n-as fi indraznit sa intreb,adusei insa vorba de firma si de invechit si ,mi-am spus eu,de ce sa schimbe frumusete de firma,sa indrepte ceea ce n-are vreun cusur numai pentru ca unii drumeti sunt prea obositi ori prea insingurati si nu vad nici ce-i trage de nas,chiar de "muieti is posmagii".

     Ma voi intoarce,cat de curand,iar bani de n-oi avea,poate vei primi o poveste si voi rasplati bunatatea ta de a ma gazdui.
     Mult spor la treburi pana atunci si har in povestiri si-n leacuri,hangito!

[Lorelei]

In umbra hanului din vii
ferit de streasina privirii
au incoltit seminte mii
din floarea rara-a amintirii.

Usor amar, vorbind peltic,
un glas din colburi azi imi spune
de-un trubadur si un voinic
care-au plecat spre soare-apune

Si daca ochiu-ntunecat
tarziu povestile le-nchide
ca sa le puna la pastrat
cu-o geana noua totusi rade

caci poposit-au ici mai ieri
voiosi mesenii printre usi
ba chiar zeite, cavaleri,
domnite dulci si-un spiridus.

Deci... va salut ca altadat'
cu-un vers, cu rime schioape, vai,
sa va gaseasca pe-nserat,
tot eu, domnita Lorelei

[Eve]

Toamna are parca mereu acelasi merit: se agata de trecatori. Clipe, fragmente, vise tresar, se strang, danseaza si deseneaza nestapanite conturul fin al unei inimi.
Bine-ai revenit, Domnita Lorelei cu vers cald si minunat! (dor, prea dor imi este de cei ce-au fost dar si de unii care, partial, au ramas). Timpul s-a mutat cu noi cand hanul era la rosu si se pare ca am invatat sa fim frumoase clipe sub nervura lui (tu cu siguranta)

Bine ai venit, Domnita Aridana! Cum sa nu aduc si castane coapte... mai ales c-ai amintit de vremurile cele fara de griji?  Cat despre bucatele de care aminteai -cele pentru inima si cele pentru suflet- le gasesti de toate daca iti doresti cu adevarat. Bani nu-ti sunt de trebuinta, doar o vorba buna, o poveste, un gand au fost plata in ast loc. Prima cupa este dar din partea casei. De vreti a mai zabovi sau nu dupa... fiecare-si gaseste pe lumea asta locul  

[Floris van Rosemondt]

...musai este sa postesti, sa-ti cureti trupul, sa-ti primenesti hainele! Apoi ada apa neinceputa, un os de peste, laur si busuioc, facaletul al din camara si banutul de argint de-l ascunzi in buzunarelul de la piept. Pune-ti s-o piatra de rau la brau si hai sa ungem ugerul caprei cu negru de merloata, sa ascultam soapta greierilor si-om zice o descantatura cu soaptele cele de iarba, sa moara, sa crape, sa fuga pe pusti moda asta jivinoasa-ecologicoasa.

Ca bine mai zici, Hangita, pare-mi-se ca-mi esti priceputa la descantece... Sper ca nu numai jivinele le descalcim cu vraja matale, ci si vesnicele mele doua maini stangi. Asa ca ne conformam, cum sa nu ne conformam... Ceva laur si facaletul le-am gasit eu la bucatarie, uite-aci si banutul de argint... Apa neinceputa oi strange-o din roua maine de cu zori... Cat despre primeneala... facui iar o nefacuta, ca tot mi se spune "Floris anapoda". Ce sa spun... m-am dus pan' la lacul din padure si, ca sa castig vreme, am intrat in lac cu tot cu haine, sa fac o baie, dar cu tot cu piatra aia de rau la brau... de era cat pe ce sa trec apele Stixului. Noroc cu un pastrav cu inima buna, de m-a scos din bucluc, ocazie cu care mi-a si daruit osul de peste de care aveam nevoie.

Acum ma duc sa fugaresc capra, care nu prea pare amatoare de pictura pe uger. Mama si ce pas are asta! Juri ca inainte a fost antilopa Impala, asa cum vacile domniei tale fura elefanti. Uffff, nu prea-i asa usor pe burta goala, dar daca-i musai sa postesc, apoi postesc, ce sa fac! 

(Sirena, Regina, ce bine imi pare sa va vad din nou! Trecut-a anul, cam prea repede, dar nu v-am uitat!)

[Diana Nistor]

Taceam. La geam au venit cateva vrabii care-si vor lua curand zborul. Soarele s-a indepartat binisor spre apus. Innoptam la masa hangitei, descantam vinul impreuna, barfim impreuna, ne povestim dragoste inexistente... ne impuscam in tample cu un pistol de apa...
S-au copt viile intre balti (hmmm... vin tanar la anu'!). Dincolo de lac fosnesc niste plopi care te fac ca in orice clipa sa vrei sa pleci spre lumea de basm a Levantului...
Pe "drumul fara intoarcere" al Hanului ne intoarcem mereu si mereu, prin poienile ca oglinda linse de luna, ori pe firul paraului unde se dizolva bordeie. In curand, spectacolul solemn al iernii, cand brazii devin albastri, zapada crestata, in serile lungi vor aparea desigur Cetitorul de scrisori, Catarul Vorbitor, un alt Bandit Niculaita, bolnavior de amor si reumatism  , Imparatul Arthur, Omul Culegator de Varcolaci, Memoratoarea Agafia, etc., etc., etc. (lista este sub semnul venirii in minte, iertata fiu pentru vreo omisiune!)

Cine e vrednic sa aduca obol Hanului un fermecat triunghi din oglinizi in adancul careia margele colorate trezesc cu fiecare miscare alte si alte alcatuiri? nu ca o evadare, ci dimpotriva...

[Eve]

Bata-te norocul sa te bata spiridusule, tare-mi esti priceput la ale nefacute! Si zisesi ca era sa treci in lumea cea fara de griji asa in floarea varstei? Pai bine naparstocule ai auzit de piatra au bolovan in cea reteta de descant? Ca ma baga lumea la premeditare (sau culpa) cu asa declaratie (si inca in fata la atatia martori). 
Gata, am tocmit bidiviu si un radvan, basca un baiet priceput si cumpatat, si de-acum pana duminica pe-serat nici unde merge imparatul singur tu nu mai pleci nensotit! Ca cine stie cui ce mai faci sau, si mai rau, Doamne fereste, ce ti-oi face chiar dumitale.
Acum sa ne lamurim doar o chestie -pana-ti trimit insotitorul- osul de la peste l-ai gatit cu bulion? Ca inca n-am pomenit in asta viata pastrav sa-si cedeze singur coloana vertebrala

M-am luat cu vorba si-am lasat vinul sa se incalzeasca-n pocal. Ma iarta, draga Diana! Promit ca imediat ce-mi vine ajutorul sa-l ia in grija pe vraja-stramba asta de spiridus sa-ti mai povestesc din cele vazute pe unde pasii mi-au intarziat

[Semiramis]

a venit seara pe nesimţite... e linişte la han. bucătăria e curată, odăile aerisite, aşternuturile primenite. se vede că s-a întors hangiţa bălaie. s-au spus poveşti. hornul din camera cea mare încă păstrează şoaptele... curând vin ploile. vor cădea peste pădure, peste han şi peste râu. ce linişte e astăzi.

cămara este plină. dulceţurile stau cuminţi în raft. nucile-s culese. sunt puse în coşuri mari de răchită. brăduţul l-am pus să crească în chiveci, e pe terasă. o să se înalţe frumos pân' de Crăciun. apoi îl sădesc în stânga hanului. să mai pun câţiva buşteni pe foc, e cam răcoare afară. să mai aştept un pic, poate coboară cineva...?

[Floris van Rosemondt]

Hapciu!

[charlie]

Mi-e somn. Cine vine cu mine? 

[Semiramis]

unde să vină ciarli? ţi-o frică să dormi singurică....

floris, să trăieşti! un ceai de tei vrei? îţi fac şi gogoşi cu gem.

[charlie]

Cum unde?   

Ce fel de intrebare e asta? 

Frica nu ... 

[Eve]

Hapciu!

Deci a avut dreptate reginuta!
Multam pentru gandul bun si pentru ajutor, Semira! Vad ca ai adus bradut pe terasa, ai facut si ceiut spiridusului, caldurica e caldurica.... Am adus si eu sirop de mugur de pin (reteta garantata a casei ), am aprins opaitul, am pus painea-n vatra si cartofi la copt. Cat despre ceva carnite... nu lipsesc. Dupa ce or imbuca ceva, unii mai molicei (ca nenea charlie), au camarutele primenite. Hai ca fug dupa vin si alte licori (cu si fara alcool) sa ungem si gaturile! O sa stam la taclale pe inserat daca se aduna musterii, acum e treaba multa pe batatura