Taceam. La geam au venit cateva vrabii care-si vor lua curand zborul. Soarele s-a indepartat binisor spre apus. Innoptam la masa hangitei, descantam vinul impreuna, barfim impreuna, ne povestim dragoste inexistente... ne impuscam in tample cu un pistol de apa...
S-au copt viile intre balti (hmmm... vin tanar la anu'!). Dincolo de lac fosnesc niste plopi care te fac ca in orice clipa sa vrei sa pleci spre lumea de basm a Levantului...
Pe "drumul fara intoarcere" al Hanului ne intoarcem mereu si mereu, prin poienile ca oglinda linse de luna, ori pe firul paraului unde se dizolva bordeie. In curand, spectacolul solemn al iernii, cand brazii devin albastri, zapada crestata, in serile lungi vor aparea desigur Cetitorul de scrisori, Catarul Vorbitor, un alt Bandit Niculaita, bolnavior de amor si reumatism

, Imparatul Arthur, Omul Culegator de Varcolaci, Memoratoarea Agafia, etc., etc., etc. (lista este sub semnul venirii in minte, iertata fiu pentru vreo omisiune!)
Cine e vrednic sa aduca obol Hanului un fermecat triunghi din oglinizi in adancul careia margele colorate trezesc cu fiecare miscare alte si alte alcatuiri? nu ca o evadare, ci dimpotriva...