De obicei cand ajungi sa iubesti pe cineva care nu iti impartaseste iubirea, ajungi fara sa vrei in speranta ca o sa vada dragostea pe care o ai pentru ea, sa iti ignori prieteni sa ii uiti , si normal, ca si ei te vor uita pe tine. Ajungi sa te plafonezi sa te gandesti ca esti un nimeni, ca nu insemni nimic pentru nimeni ca nu esti de folos nimanui ajungi sa traiesti pentru acea fiinta pe care o consideri a fi totul pentru tine. Si astea numai ca persoana iubita nu iti vrea dragostea. "Daca ea pe care o iubesc atat de mult nu o intereseaza persoana mea, cum sa-i intereseze pe alti de mine"
Vis-a-vis de perioada care a trecut de la mare despartire, aceasta se poate numara in zile. Dar ce este cel mai curios, cand simti ca totul este pierdut, inca mai nutresti o speranta ca va fi bine, dar atunci cand tu esti cu ochii in lacrimi, si ea iti spune sec " plec" si iti inchide usa la masina, plecand fara nici un fel de regret .. ce mai poti sa faci .. rationalul invinge in momentul acela, orice speranta se spulbera nu mai exista nimic decat tu, care tragi linie si socotesti .. iti va da pe minus calculul, si te vei gandi daca a meritat atata timp pierdut, pentru ce... oare merita cineva atata sacrificiu .. sa traiesti pentru ea si apoi sa plece doar spunandu-ti un sec PA....
Omul este o fiinta ciudata care accepta cu greu anumite lucruri pe care constient le stie dar nu vrea nici in ruptul capului sa le constientizeze decat atunci cand vede ca nu mai exista cale de intoarcere.. pana atunci se agata de orice mic detaliu pe care il transforma intr-o nou speranta ....
Ciudata mai e iubirea asta mai ales ca nu alege, si mai ales ca invinge ratiunea