DA!!! Si ce ma bucur!!la urma urmei de ce sa nu fiu?! ma cert cu mama si tata (perioada adolescentei

),sunt departe de prietenii mei adevarati,prieteni de suflet (care pentru mine sunt cei mai importanti), o sa iau nota mica la teza la info

, am zis ceva pentru care bunicuta mea s-a suparat pe mine si nu ma mai primeste la ea

,pana acum nu am stat cu nici un baiat pe care sa-l iubesc dar macar am stat cu doi la care tineam... si mai am multe de spus...acum nu am zis decat fleacuri(sunt constienta de asta).Nu vreau sa spun adevaratele suferinte pentru ca mi-e frica sa nu devin trista si e abia dimineata...as fi toata ziua asa

si ce-i cu asta??!
Lasand la o parte aspectele urate ale vietii mele o sa va spun si de ce sunt fericita: stiu ca cineva tine la mine,stiu ca familia tine la mine,stiu ca am prieteni adevarati care nu m-ar parasi la greu niciodata,stiu ca o sa-mi indrept nota la info cu o nota mai mare

,stiu ca am toata viata inainte si o sa stau cu multi baieti pe care sa-i iubesc...sper

,cu bunicuta mea...o sa moara ea

glumeam!Doamne fereste!!! o sa-i treaca ei supararea,ca sigur o sa-i fie dor de mine
De ce sa raspundem la aceasta intrebare gandindu-ne la aspectele negative ale vietii noastre?nu facem decat sa amplificam suferinta!!