Interesant

parerea mea este ca scara nu te duce musai mai sus, ci poate.. mai aproape de tine si de fiinta ta;
si de asemenea acel consum nu cred ca e un consum intr-un sens economic, caci fericirea o ai deja, e in tine, tu doar o aduci la iveala straduindu-te, o imprastii (e mai mult 'risipa', sa zicem, decat 'consum')
Si cat de nenatural pare unora sa vrei sa dai , sa iti vina sa dai, fara sa pretinzi absolut nimic in schimb. Fericirea a fost si va fi.. tu doar te bucuri de ea.. nu e a ta - lupta este ca sa poti sa ajungi sa simti asta, aceasta autenticitate, sa ajungi in Imparatia lui Dumnezeu sau in Nirvana, sau cum vrei sa-i zici, luptandu-te cu tine sa-ti intelegi nevoile, conflictele, alegerile, fixatiile.. sa te eliberezi de povara ca sa gasesti Iubirea, Fericirea.. ele au fost mereu si vor fi mereu, nu doar ale tele, ci ale tuturor!
(protestez impotriva mea

caci "a ajunge" din paragraful de mai sus e folosit abuziv, dar n-am ce-i face ca limba aceasta nu este atat de rafinata.
Nu e vorba de nici o ajungere, toti sunt deja acolo, dar nu-si dau seama. E vorba de realizare si devenire, de lupta impotriva mintii, impotriva propriului egoism, iar nu de un loc anume.. de renuntarea la propriul egoism! eee, cam greeeu cu asta.
Toti vor sa planga cat de mult sufera dintr-o cauza sau alta, cat de sfasietoare este o dezamagire sau alta, cati vor sa vada ca _ei_ sunt cu adevarat responsabili de propriile lor alegeri, si nu alti ? Ca rezolvarea e in ei, si nu in amanarea si culcarea pe o ureche, visand la ce frumos va fi sa vie candva, sperand las ca indura ca va fi mai bine.)
Uf.