...În sufletul meu eşti...TU...femeia-fluture..., femeia-scoică..., femeia-prietenă...!
...În sufletul meu eşti...TU...fluturele-femei...plin de gingăşia culorii, a strălucirii...cu aripile larg deschise zburând către...acelaşi colţişor cald...iubirea...! Te-ai trezit planând uşor şi am auzit ţipătul din femeia-scoică în care stau adunate toate visele şi nevisele..., stau toate ţipătele ţipate şi neţipate..., stau toate valurile sparte şi nesparte şi strigătele celor care şi acum se luptă cu valurile...neştiind să rămână...din poate prea multă iubire pentru femeia-iubită!!!
...în sufletul meu...azi, mâine, poimâine...şi mă văd deja purtându-te cu mine, de mână până la buza ultimului drum...eşti...TU...femeia-prietenă...Carmen a mea..., nu cv, nu Minerva, nu hangiţa...ci...TU...CARMEN...a mea şi a vieţii...! Zboară şi colorează draga mea....chiar dacă aripa îţi sângerează...zborul...nu se uită niciodată!
Te iubesc din suflet prietenă dragă...! Plasturii...de obicei în puterea ta nemărginită ca şi femeie...mereu ştii să îi pui singură, deoarece doar în noi stă puterea de a merge mai departe...! Eu însă...o să suflu uşor peste rană să treacă, o să o spăl cu lacrima mea şi o să o îngrijesc cu prietenia...pentru că aşa cum ţi-am spus odată...EU SUNT AICI...VOI FI AICI...ŞI NU AM SĂ PLEC DE LÂNGĂ TINE...NICIODATĂ!!!
Pentru cea mai dragă prietenă din lume...
CARMEN !!!