11 Octombrie, 2025, 02:48:59 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Este Don Juan fericit?  (Citit de 35570 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

25 Ianuarie, 2005, 11:16:43 a.m.
Răspuns #60
Offline

viulian

Administrator
Probabil asta e o gandire la rece - inainte sau dupa - dar in acel moment (cred eu ca) totusi Don Juan reuseste sa te faca sa te simti unica, aparte, femeie!

Dar la rece putem gandi orice care sa terfeleasca si cel mai finut mister.. asa ca - nu stiu sa raspund la intrebare pentru tine. Eu m-as da insa unei dona juanita fara regrete si fara sa mai stau sa ma gandesc la certitudini  ;D

25 Ianuarie, 2005, 11:24:43 a.m.
Răspuns #61
Offline

Lorelei


Sunt convinsa ca Don Juan te face atunci sa te simti unica, singura, EA. Dar asta nu inseamna ca nu ai constiinta ca esti totusi una din multele. tocmai de asta intrebam daca merita. Dar nu ma intrebam pe mine, ci voiam sa vad opiniile celorlalti, deci nu zicea nimeni sa raspunda cineva la intrebare pentru mine.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

26 Ianuarie, 2005, 03:19:31 p.m.
Răspuns #62
Offline

Lorelei


O noua intrebare legata de Don Juan care se pare ca nu-mi da pace...  ;D ;D Il vedeti pe Don Juan imbatranind? Ce se alege de toate cautarile sale?
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

26 Ianuarie, 2005, 03:34:57 p.m.
Răspuns #63
Offline

Semiramis

Global Moderator
experienta, frica de finalizare...se alege cu gandul ca nimic nu e vesnic. se alege cu gustul amar si cu amintirea...ii ramane constientizarea efemerului...
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

22 Martie, 2005, 03:13:12 p.m.
Răspuns #64
Offline

Semiramis

Global Moderator
si pana la urma, dragii mei dragi, ca sa nu lasam amantul lumii sa se odihneasca, este el fericit, au ba?

ps credeati ca ati scapat de don juan?  ;D
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

02 Iulie, 2005, 02:33:21 p.m.
Răspuns #65
Offline

Lorelei


Hehehe... uite ca nostalgia dupa "vremurile bune" m-a facut sa ma intorc la Don Juan. Daca e fericit... cine mai stie. Cat despre imbatranire... eu una nu-l vad imbatranind. Acum fiind el personaj al unui mit - poate ramane vesnic tanar nu?  ;D - dar totusi, in contextul dat, asadar actualizand cumva mitul lui Don Juan, un Don Juan imbatranit nu poate fi decat un Don Juan iremediabil singur, care, obosit de atata cautare, se retrage in propria singuratate si autoreflectie. Adica nu-l voi vedea niciodata ca pe un batran patetic si libidinos, care nu mai poate atrage femeile si totusi face eforturi disperate. Don Juan in varianta "old" imi inspira noblete si distinctie. Voi ce ziceti?  :)
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

02 Iulie, 2005, 09:56:20 p.m.
Răspuns #66

Maria

Vizitator
    Don Juan face eforturi disperate in noi cuceriri ca parca nici femeile nu mai sunt ,,feminine". Nici nu cred ca mai poate cuceri o femeie facand promenade pe aleile vreunui parc sau pe faleza, cofetarie,sali de spectacol,etc. Ce vremuri nostalgice avea bunica! Acum saracul Don Juan trebuie sa se adapteze la cluburi, hoteluri scumpe(nu mai sunt vechile hanuri cu miros de lemn), de la can-can la dansul ,,la bara", de la rochi elegante unde femeile-si aratau talia- acum rochii rupte si poponelul scos de tot din pantaloni.
   Nu este el doar o nostalgie? Cu siguranta batran libidinos nu v-a fi niciodata. Un barbat sarmant cu par grizonat, pielea putin creola, degete lungi, fine, bine ingrijite, taman bune de atins un umar delicat de femeie.

13 Octombrie, 2005, 09:37:31 p.m.
Răspuns #67
Offline

Lorelei


Don Juan nu face niciodata eforturi disperate. Gesturile lui au intotdeauna naturalete si distinctie. Donjuanismul este de fapt o stare de spirit. O stare in care barbatul respectiv este atat de plin de incredere, charm, fericire incat revarsa peste tot in jur si atrage ca un magnet. Cat despre feminitate... ea iese la iveala din orice femeie, daca exista un don juan care sa o descatuseze. Asta este de fapt marele lui merit: a destepta feminitatea din femeie.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

21 Noiembrie, 2005, 09:16:18 p.m.
Răspuns #68
Offline

Lorelei


M-a obsedeaza inca ideea Don Juan-ului. Asa ca m-am intors. Am ezitat daca sa incep topic nou sau nu. Dar am hotarat ca discutia se leaga.

Va propun o noua definitie a Don Juan-ului, asa cum apare ea in cartea lui N. Breban cu acelasi nume: "Iar celalalt, dubiosul Don Juan, cel care alearga neobosit de la o femeie la alta, rasturnandu-le, mangaindu-le, aprinzandu-le, trezindu-le la viata inimii lor corporale, ceea ce se cheama feminitate (evident, nu pe toate, el nu e zeu, ci doar pe cele care au vocatia feminitatii!) (...) un ins manat de nelinistea iubirii in sensul ei agresiv, fertil, barbatesc, un anume idealist ce crede ca poate misca din inertie un lant aproape infinit (...) Don Juan, un ins aflat in criza si stupefactia sublima a corpului sau unic ce se imparte in doua, ce se despica...  (...) Da, domnilor, de ce sa nu ma apar, eu insumi sunt viata, creatia. Eu nu doresc sa posed, ci sa creez si astfel sa posed. Pacalitul sunt eu... un ins pacalit la nesfarsit, incapabil de a invata din experienta, in acest sens oligofren, mandru de infirmitatea mea. (...) Eu sunt sculptorul genial ce indeparteaza, ce eboseaza blocul de marmura feminin, dand la iveala statuia corp de dedesubt, impingand stanca umana spre trup viu, cald, spre feminitate, eu turtesc, imping, atat, rostogolesc, ademenesc, lovesc, sarut, strig: Iesi! Vino afara!"

Mai departe autorul explica cum creatia don-juan-ului o vor fura altii, el doar creeaza drumul spre feminitatea pe care altii vor veni sa o culeaga. De aceea intr-un anume fel este eternul "pacalit".

Cum va suna definitia asta? Este aproape de ceea ce intelegeti prin don juan? Pana la urma ce este Don-Juan-ul?
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

21 Noiembrie, 2005, 10:37:43 p.m.
Răspuns #69
Offline

viulian

Administrator
Pai pune te rog si continuarea :) la ce spune autorul.

Mie imi place teribil. Este undeva deasupra trivalitatii, actului carnal, acest don juanism. Este constientizarea actului...

22 Noiembrie, 2005, 12:41:03 p.m.
Răspuns #70
Offline

Lorelei


citatul de final intreg:

"Da, domnilor, de ce sa nu ma apar, eu insumi sunt viata, creatia. Eu nu doresc sa posed, ci sa creez si astfel sa posed. Pacalitul sunt eu... un ins pacalit la nesfarsit, incapabil de a invata din experienta, in acest sens oligofren, mandru de infirmitatea mea... da, am nerusinarea de a ma apara, pentru ca sunt singur si singuratatea mea e colosala, perfecta, este moralitatea mea... este deci un mit, un mit trivial acela ca eu posed; eu nu fac decat sa alerg, eu sunt marele Caine ce amusina talpile unui Jupiter sau ale unei Venus omniprezente ce serpuieste printre pomi si fire de iarba, umbra ei atatata ce se ascunde sub frunzele mari, prafuite, ale balariilor, eu sunt cel ce crede in iubire, in regatul si puterea ei nesfarsita, neobosita... Eu sunt sculptorul genial ce indeparteaza, ce eboseaza blocul de marmura feminin, dand la iveala statuia corp de dedesubt, impingand stanca umana spre trup viu, cald, spre feminitate, eu turtesc, imping, atat, rostogolesc, ademenesc, lovesc, sarut, strig: Iesi! Vino afara!"

Mm ?
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

26 Decembrie, 2005, 11:51:32 p.m.
Răspuns #71
Offline

viulian

Administrator
Don Juan e fericit, da...

De ce ?

Fiindca isi cunoaste natura. Fiindca simte in orice moment. Fiindca e atent. Fiindca el nu cauta ceva anume, obsesiv, orbit, dependent, nu, el nu cauta ceva anume; de aceea tot ceea ce gaseste e frumos, e admirat, venerat, sorbit cu pofta dar si cu o lentoare specifica aristrocratiei, elitei, sorbit cu clasa... la limita infatuarii dar nuuuu chiar infatuare.

Faima rea vine din faptul ca orice femeie isi doreste sa fie sorbita in acest fel, dar isi doreste la nesfarsit asta. Nu poate accepta faptul ca este sorbita doar o perioada, nu, egoul ei o impiedica sa accepte aceasta nedreptate. Aceasta jignire. Aceasta decadere. Aceast "nu esti totul pe vecie". E prea putin "esti totul, acum", da, e prea putin.. Trebuie infinit mai mult. Mai bine asteapta o viata zburatorul care o va vedea in plenitudinea ei eterna decat sa accepte mai putinul, banalul, trecatorul, da. E rau sa fii dorita doar o vreme, dorita complet dar doar o vreme. Nu ? Cum de indrazneste cineva sa pacaleasca, sa ofere iluzia eternitatii, cand stie ca va fi doar.. o VREME ? Este rau un individ ca asta.
Dar... dar! iluzia este a femeii, ea este cea rea in aceasta asteptare, egoista, cea care cere la nesfarsit incapabila sa se multumeasca doar cu prezentul fain, sa isi accepte natura trecatoare...

Eh..

27 Decembrie, 2005, 01:28:41 a.m.
Răspuns #72
Offline

Lady Allia


Eu personal nu cred ca Don Juan este fericit...cred ca este o persoana care este mereu in cautarea idealurilor sale...a fericirii...a persoanei pe care o viseaza de fiecare data intr-o alta femeie...dar defapt nu e ea...cea pe care o cauta el...intr-un fel il admir ca nu oboseste sa o caute...intr-un fel imi pare rau pentru el ca nu isi gaseste linistea si locul sa se poata bucura de statornicia iubirii.

Daca e sa ma gandesc ca e un aventurier...care nu isi gaseste niciodata locul...care cauta mereu, mereu perfectiunea nemultumit de ceea ce are...mi-e mila de el...mi-e mila in general de aventurieri...niciodata nu vor stii ce inseamna sa iubesti cu adevarat si sa fii iubit, sa stii sa ramai pentru ca esti acceptat asa cum esti.

Depinde din ce unghi e privit..., dar eu nu cred ca e fericit...!!

Si dragul meu viulian...sa stii ca femeile nu isi doresc "totul pe vecie" isi doresc totul si pentru moment...si pentru o clipa..., dar acel totul sa fie totul...si reciproc. Decat o viata in neiubire...mai bine o clipa de iubire vesnica!
Eu mi-as dori ca omul pe care il iubesc sa ma iubeasca la fel..., dar daca as stii ca e nefericit alaturi de mine dupa ce mi-a daruit ceea ce el a considerat ca a fost al meu...l-as lasa sa plece!
Nu e vorba despre ego atunci cand o femeie vrea ca un barbat sa fie langa ea pentru totdeauna...este vorba de iubire...de daruire totala...de sinceritate...de clipe...vrem sa ne bucuram de fiinta iubita atata timp cat se poate..., dar eu cred ca atunci cand iubim...stim sa si daruim libertatea atunci cand cel iubit considera ca locul lui nu mai este langa noi.
Iubirea in toate aspectele si momentele vietii trebuie sa fie reciproca...totala...altfel nu este iubire...este doar o iluzie dureroasa.

05 Ianuarie, 2006, 07:59:58 p.m.
Răspuns #73
Offline

Lorelei


E rau sa fii dorita doar o vreme, dorita complet dar doar o vreme. Nu ? Cum de indrazneste cineva sa pacaleasca, sa ofere iluzia eternitatii, cand stie ca va fi doar.. o VREME ? Este rau un individ ca asta.

E greu sa cantaresti daca e rau sau bine. Eu intreb altfel... chair daca stii ca e doar o vreme... nu poti sa vrei sa fie mai mult decat "o vreme"? Vrei, ca esti om, dar stii la fel de bine de la inceput ca ce urmeaza dupa acel "o vreme" este doar un fel de a trage de o relatie care nu va mai avea savoarea de la inceput. Din punctul asta de vedere e fericit Don Juan, el nu ramane niciodata dupa "acea vreme". Pentru el fiecare relatie e totala si implinita.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

11 Ianuarie, 2006, 01:41:37 p.m.
Răspuns #74
Offline

curtezanu


cati dntre cei care v-ati dat cu parerea ati citit cartea "Don juan" de Lord Byron? e reprezentativa pentru mitul european...

parerea mea... el nu a iubit niciodata.. de fiecare data, femeia a fost pentru el o pasiune... fiecare femeie era unica in felul ei... si voia sa le incerce pe toate... a murit singur...

stiti ce l-a facut celebru pe don juan? nu numarul femeilor pe care le-a avut el... ci numarul femeilor care au murit pentru el...

fericit? da, el a fost... si-a cautat placerea... si a facut totul pentru a o obtine... si-a implinit vise si aventurierismul lui l-a facut liber... si libertatea i-a adus fericire...

dar a murit fericit? eu nu cred... si-a dat seama de nimicnicia lui... si cum nu se poate trai din amintiri... viata e amara uneori...

umila mea parere...
Sunt acelasi eu, cu o privire poate mai trista si cu un zambet poate mai sters... indeajuns de romantic sa mai visez si indeajuns de matur sa stiu ca nu pot trai doar din ele...