Ah, frunzele!

[Miss M.]

Frunze şi amintiri ... Mariana Eftimie Kabbout

"Sub miile de frunze de castani
 Ce au cazut pe-aleile pierdute
 Simt paşii tai pierduţi , trişti printre ani,
 Plini de-amintiri de care mi-a fost dor
 Prea multe clipe dragi ascunde timpul
 Ce-a-nchis în el iubirile trecute
 Pastrez numai ce-a fost frumos în minte
 Şi cu aripi de înger ma înalţ şi zbor...


 Castanii-au plâns cu frunze înroşite
 În parcul ce-a pastrat povestea noastra
 Paşesc cu teama-n clipe -mbatrânite
 Şi ma aşez pe-o banca sa respir
 Parfumul tau îmi da şi azi târcoale
 Iar ochii tai nascuţi din marea-albastra
 Trimit un zâmbet cald sa îmi aline
 Tristeţea ce m-arunca în delir... "

 Intr-adevar e ianuarie , nici urma de frunze ... numai in sufletul meu se astern , una cate una , frunzele amintirilor ce le-am uitat prea curand ... la care ma intorc numai in primavara nostalgiei mele cand mi-e dor sa inchid ochii , sa las un zambet sa-mi picteze chipul la amintirea clipelor de aur ingropate in trecut ... acel trecut atat de ireversibil pentru noi ... Si cand visez mai frumos ma pomenesc ca prezentul imi trage o palma ... Trezeste-te fetito ! Ce a fost a fost si nu are cum sa mai fie ... hai , hai , stii lectia ... capu' sus , privirea inainte , ia-ti viata in piept si doveste-i ca esti mai tare ! Dap ... n-am alta optiune asa ca imi strang frunzele amintirilor mele cu teama sa nu le strivesc si le dosesc intr-un colt de suflet sa nu-mi stea in drum ... Din cand in cand , in nopti tarzii cu inima stransa voi trimite un gand spre voi
             ... frunze de amintiri ... sa va spuna ca astept sa reveniti la viata in alte primaveri ! ...

[Semiramis]

frunzelor zăludelor...să nu îmi ieşiţi acum în cale, mai staţi o vreme ascunse, căci iarna, pârdalnica, stă să vină.
frunze blonde, acajou şed liniştite. zâmbesc în aşteptarea frigului. căci frigu-i bun... nu-i aşa sirenă?

[Miss M.]

In parcuri frunza cade aramie
In locuri unde ieri zambise mai
Si luna trista aluneca pustie
Pe apa-n care doru-ti oglindeai .
Azi singur al pasarilor glas
Mai infloreste pacea din inima
Iar eu simtind ploile ce vin
Si presimtind durerea ce o sa vina
Rechem in lumea mea de lacrimi si de chin
Uitarea ce durerile alina ...

Pierduta e a verii frenezie
Si vantul cald al noptilor de mai
De acum rasuna dulcea melodie
A toamnei ... Trista inima ce n-ai
Iubirea ce atata o visai ,
Priveste cum apare de senina
In seara in care ninge aur fin
De foi ingalbenite de lumina
Uitarea ce durerile alina ! ...

(autor necunoscut)

[Semiramis]

frunzele, ah frunzele...
mergeam aseară pe stradă. încă nu miroase a primăvară. şi totuşi, am văzut un copăcel ce-şi îmbobocea floriule albe...dar frunzele, unde sunt frunzele?

[alexia]

Ah, frunzele, frunzele...
dăruire rotundă în vârtej de clepsidre răsturnate
la fiecare bătaie a inimii... le simţi?

             Ah, frunzele...le simt... in palme imbratisate, undeva, in varful degetelor zvacnesc muguri cruzi... Nu mi-ai inventat un anotimp, iar eu nu mai am vreme. Mai bine, mai bine da-mi sufletul tau - ram, sa cresc visele - frunze, iar eu in schimb iti voi da o toamna numai a noastra.

[Lorelei]

Toamna se invata in doi, toamna se daruieste...
au innebunit frunzele -
anotimpuri interzise nascand in rotirea lor surda -
sau poate doar privirea noastra intoarsa peste umar.
am crescut, ne-am facut mari...
din umeri ne-au crescut vise bizare
si nu stim niciodata daca ne apasa sau ne zboara
doar frunzele continua neincetat sa cada,
sa innebuneasca... sa ne innebuneasca...
si sa renasca in alte si alte visuri la nesfarsit...

[Semiramis]

visurile nu se termină, nici frunzele, nici gândul.
aş vrea să dau o toamnă unei iubiri credule. dar dacă nu o înţelege şi o ia, aşa în derâdere. toamna se strânge la piept şi se iubeşte. altfel, frunzele nu se colorează nici ruginiu, nici roşu, nici maro. frunzele rămân verzi. sunt frumoase şi aşa. dar nu le pot deosebi. iar toate patemile îmi sunt ca una.
numai visele ne sunt smulse de zori şi de lumini.
atunci nu ne cresc aripe. iar îngerii nu coboară la noi, un pic mai pământeni. nebunia de frunze nu vine. şi atunci trebuie să mai aşteptăm o toamnă. astfel îmbătrânim. iar frunzele...ahh, frunzele...

[cv]

In razele soarelui
o coaja de ou
un pumn de iarba
si pomii in verde

[Escu]

Stau frunzele sa cada,
Toamna
In mare graba
Pe jos se aseaza

[cv]

cand verdele frunzelor nu e suficient pentru a visa...

[Lady Allia]

iarăşi invazie de culori!

a născut sufletul meu frunze
frunze albe, roz, albastre, roşii
frunze care zboară
şi nasc văzduhuri pictate în curcubee
frunze care stau cuminţi sărutând adierea
cu picături de rouă...
a născut sufletul meu frunze
şi adorm zâmbind sub foşnet de lumini
...primăvara!

[Lorelei]

E-atata somn in frunze si in vreme
si-atata dor de toamnele trecute
Tacerile se scurg printre poeme
De nimeni niciodata nestiute

E-atata liniste in verdele din seve
Nici nu mai stiu ce-a fost si ce speram
Si alti Adami iubesc aceleasi Eve
Si-acelasi mar se coace sus in ram

E toamna plansa-a noptilor cu stele
Tacerile se sparg in cioburi mate
Rasare-o luna verde-a lumii mele
din frunzele de toamne colorate.

[Miss M.]

In noaptea asta alba rascolesc frunze si nori
Si in mine se bat o mie de ganduri confuze ;
Mereu acelasi spectacol dar cu alti actori
Mai port in suflet si acum ... nori si frunze .

Ai adus cu tine vantul sa imprastie frunze si nori ,
Asa de frumos mi-ai desenat un zambet pe buze .
Nu vreau sa-mi zici cuvinte mari , nu vreau nici flori -
Vreau sa invatam impreuna a uita de ... nori si frunze .

Mai arde-mi privirea macar o data in ochii tai scantaietori
Si pentru o unica clipa de vis las pe oricine sa ma acuze
Ce stie lumea cum e sa-ti dai sufletul pe frunze si nori
Vreau cerul meu si pomul meu , nu doar ... nori si frunze !

[Semiramis]

îţi mai aduci aminte de frunze? cu nebunia lor de cântec ce capătă proporţii de întristare...îşi strigă neputinţa de a mai rămâne-un an. iar zilele ne trec, uitându-le şi aşteptându-le.

vremea îşi plimbă schimbările cu linişte sau cu zbucium, nici eu nu mai ştiu. iar stelele mai luminează grădinile şi verdele şi florile regina nopţii. dar frunzele...ah, frunzele, îmi invadează acum atât amintirea cât şi dorul de toamnă şi de ruginiu. vreau să uit verdele. tânjesc la acaju.

[Lorelei]

Albastru

Cresc frunze noi în ramurile nude
Se scutură iubirile în noi
Trec vânturi, sori târzii, pierdute ploi
Şi zvon de toamnă-albastră se aude

E vremea despletirilor nebune
Minuni se mai întâmplă uneori
Din visuri vechi răsar albastre flori
Şi luna peste tâmplă-ncet apune

În nuc aud o pasăre măiastră
Şi ielele în horă iar m-au prins
Dar aurul din creangă fost-a stins
Iar frunza, ştiu prea bine, nu-i albastră