Ah, frunzele!

[Lorelei]

Ah, frunzele, frunzele...
ar trebui inventat un anotimp pentru frunze.
Arămii, bej, acaju, nuanţele inimii clocotesc in frunzele
toamnei ăsteia care ar trebui să poarte alt nume.
Ah, frunzele, frunzele...
dăruire rotundă în vârtej de clepsidre răsturnate
la fiecare bătaie a inimii... le simţi?
Ah, frunzele, frunzele...
cad în cohorte, se-ndeasă, ah, frunzele,
trecerea nu poate fi oprita, ah, frunzele astea...
ruginiu îşi măsoară pasul uitarea.
Dă-mi mâna... frunze, frunze...
Nu te mai văd, nu te mai aud,
numai căderea frunzelor
ţipă infernal

Aaaaaaaaaaah, frunzele!!!

daţi-mi un ştreang
să spânzur frunzele toamnei ăsteia
care ar trebui să poarte alt nume.

[Semiramis]

of, blonda despletire, mi s-a urcat simtirea-n crestet si apoi m-a facut sa zbor in cautarea ruginiilor frunze...cat as da sa le prind in palme-mi. ahhh ce le mai simt in ganduri! si-ntr-adevar, toamna asta ar trebui sa poarte alt nume, mai inaltator si mai pustiu...ca un muget de mare...lorelei.

[Lorelei]

Ah, frunzele...
reinventez frunzele
toamnei asteia tarzii
pe care voi ma-nvatati
s-o simt pana-n varful degetelor...
Aaaaaaaaaah, frunzele!!!

Se despleteste gri
toamna asta
care nu stie sa se numeasca altfel decat toamna.

Multumesc.

[Semiramis]

noi iti multumim ca ne-ai incantat si ca ne-ai invatat sa adoram frunzele toamnei asteia...iti multumim!!!

[viulian]

Eu ma isterizez acum cand vad frunze dar nu stiu de ce.

Cred ca e vorba de un fragment de poezie - foarte faina ideea asta a trezirii din visare:

Nu te mai văd, nu te mai aud, <- in vis
numai căderea frunzelor <- foarte relaxant si detensionant
ţipă infernal <- racnetul realitatii

Si acum peste tot cand vad o frunza parca sunt electrocutat.

Loreleeeeei. Vreau antitodul. Vreau sa scap de obsesie

[Semiramis]

iulian,
lasa frunzele sa-ti pice pe-ale tale ganduri, pleoape...si de tipa, tu saruta! si intr-adevar vei simti fiorul, dar cel dulce, nu durere...

[George Ene]

"Ah, frunzele" -
fetele mândre de astă-vară,
copilele de astă-primăvară -,
întârziatele, încă mai visează
să devină păsări,
în vreme ce suratele
coboară, drogatele,
una câte una,
să pună de-o ultimă şedinţă
despre bucuria-suferinţă
a trecerii şi petrecerii,
în jurul trunchiului-tată,
ferm hotărâte
să se amestece cu ploile,
să se topească,
spre a reveni la rădăcinile-mame,
de unde, cine ştie-n ce viaţă
vor exploda pe ramuri,
iară şi iarăşi,
Perpetum Mobile,
aceleaşi,
deşi mereu altele...
"Ah, frunzele" -
înaltele taine
încă nedezlegate!

Frunzuliţă din vârf, tu ce nume ai?
Nu cumva te cheamă... Lorelei?

[Lorelei]

Frunzele poarta
nespusa taina
in joc de culoare
desfrunzita-n noiembrie.
Le strivesc cu fiecare inel al anului.
si le-nfloresc cu fiecare martie
rasarit peste iarna.
Lorelei ma numesc
si sunt frunza si rana...
infrunzesc la margine de clipa -
despletire blonda peste primaveri neinflorite.
Ah, frunzele...

Ma numesc Lorelei
si sunt frunza si rana...

[Semiramis]

intrevad cumva aici, o idila ce se leaga intre cel ce striga numele si cea cu frunze-n par?

[D3rb3d3u]

draga semiramis, ce carcotasi suntem hihihi

[Lorelei]

Ah, dragilor, chiar, ce carcotasi sunteti!!! 

[Semiramis]

scumpa mea cu frunze aramii in par, carcotasi, carcotasi, intr-adevar! dar vrem sa stim...
cine te inspira cand scrii cu atata patima despre caderea frunzelor?
ca pe cine inspiri tu, noi am vazut...
 

[George Ene]

Apropo...

Adâncul e cât înaltul -
Cazul nostru, bunăoară:
N-avem loc unul de altul
Şi n-ar fi pentru prima oară...

Or, treaba asta ne omoară!

[Semiramis]

am facut ce am facut si tot aici m-am intors. ce vrei lorelei draga, nu ma mai pot opri in gandul frunzelor tale...te-astept cu alte petale reci si cu scoici...mai vii?

[Semiramis]

ahhh, frunzele tale imi ucid privirea...ma trag si ma imping. i-am dat lui iulian antidotul si-n clipa aceea, au inceput sa-si faca efectul delirant la mine.
MA INNEBUNESC....LORELEEEEI, SIRENA DESPLETITA! iarta-ma!
ia-ma si du-ma departe sa nu mai aud murmurul lor nebun, ce-mi scoate sufletul din mine si-l arunca...si-l izbeste...nu pot...nu pot sa cred, ma doare!!! ia-mi chinul sirena, ia-l cu tine si du-l inapoi de unde l-ai adus...ce-ti veni sa ma imbii cu frunzele alea aramii si argintii si stacojii...nu, nu mai pot, sleita mi-e puterea....sunt nebuna. nebuna de cugetul frunzelor ce ma... sfasie...incoerenta...neimblanzita...rebeliunea lor ma taie, ma frange...ma duc...ma duc sirena...