"Ah, frunzele" -
fetele mândre de astă-vară,
copilele de astă-primăvară -,
întârziatele, încă mai visează
să devină păsări,
în vreme ce suratele
coboară, drogatele,
una câte una,
să pună de-o ultimă şedinţă
despre bucuria-suferinţă
a trecerii şi petrecerii,
în jurul trunchiului-tată,
ferm hotărâte
să se amestece cu ploile,
să se topească,
spre a reveni la rădăcinile-mame,
de unde, cine ştie-n ce viaţă
vor exploda pe ramuri,
iară şi iarăşi,
Perpetum Mobile,
aceleaşi,
deşi mereu altele...
"Ah, frunzele" -
înaltele taine
încă nedezlegate!
Frunzuliţă din vârf, tu ce nume ai?
Nu cumva te cheamă... Lorelei?