"As vrea sa inteleg..." de ce nu intelegeti voi un anumit "aspect" al barbatilor insurati?
Asa cum exista sotii care "se sacrifica" de dragul copiilor, al pozitiei sociale, al confortului....exista si soti care fac acelasi lucru, dar "altfel"...
Sotiile care isi iubesc cu adevarat sotii, se fac ca nu observa micile escapade, sau rujul ramas pe gulerul camasii (in urma unei sedinte prelungite la serviciu)...pentru ca acestea stiu ca el se va intoarce intotdeuna acasa unde sunt asteptati cu drag. Astfel, acesti soti vor cuceri inimi tinere si increzatoare in iubire...vor promite marea cu sarea, pentru a obtine satisfacerea placerilor proprii si daruirea totala a partenerei...dar nu isi vor parasi nevestele!!! De ce? Pentru ca nevestele destepte, ii vor intampina mereu in prag cu zambetul pe buze, nu adreseaza intrebari al caror rapuns il stiu deja si ii vor face sa simta mereu caldura caminului conjugal...in timp ce amanta este mereu nemultumita cu locul 2, face presiuni, ridica pretentii, arunca cu noroi in sotie...si in final pierde...
In acest caz...cu cine sa lupti? Pentru ce sa lupti? Merita sa-ti cladesti fericirea pe nefericirea altuia? Presupunand ca 'reusesti", cat dureaza starea de "victorie"? Cat de dulce si ingaduitoare vei fi ca sotia lui (stiind ce facea in timpul casatoriei anterioare cu tine, vei fi mult mai suspicioasa decat a fost "prima")...cum vei reusi sa-i demonstrezi ca esti mai buna decat prima iar el sa nu regrete alegerea facuta?
Pana la urma este vorba de orgoliu(de a demonstra ca esti mai buna decat sotia) si nu de iubire...
Daca iubirea se intampla "accidental" iar tu nu ai stiut ca el are o familie...cand afli adevarul, fii fericita ca nu esti in pielea sotiei, ca nu traiesti cu un astfel de mitocan langa tine si...nu lupta ca nu ai pentru cine!!! De suferit, nici atat! Daca il iubesti cu adevarat, nu ii vrei raul, dimpotriva! Ii doresti sa fie fericit impreuna cu cei dragi lui...trimitand doar ganduri de bine la alegerea pe care singur a facut-o. "Razbunarea cea mai crunta, este cand dusmanul tau, e silit a recunoaste, ca esti bun si dansu-i rau".
Daca ti se spune de la inceput, sau daca stii situatia barbatului si vrei totusi sa te "bucuri si tu de el"...nu-ti face iluzii si sperante, traieste clipa, primeste atat cat ti se ofera si nu uita sa-i amintesti din cand in cand...ca el este doar "fructul interzis" din care tu vrei sa gusti cand ti-e pofta, fara sa doresti sa-l ai in permanenta acasa, ca-ti piere apetitul...
Asadar fetelor, LUPTATI PENTRU CE/CINE MERITA!!! Doar nu suntem toti urmasii lui Don' Quijote!
