Continuati o relatie despre care stiti ca nu va duce la casatorie ?

[viulian]

Dar sunt si o gramada de cupluri care divorteaza, chiar daca au trecut pe la Biserica, si au primit Taina Casatoriei.
Deci nu e garantia succesului in casatorie...

Problema mea este: de ce e necesar la Biserica actul de la Primarie ? Biserica drept institutie, am inteles, dar totusi ce are Taina Casatoriei de la Dumnezeu cu cine stie ce semnaturi ale _altor_ oameni decat cei doi indragostiti ?

[jucatorul]

Da... Taina Casatoriei are ceva mistic care ii leaga pe cei doi. Acele ritualuri facute de trei ori ... inclusiv schimbatul verighetelor au ceva care depaseste puterea noastra de intelegere. Deci acest lucru este la latitudinea celor doi miri, cum inteleg ei aceasta taina, care trebuie sa fie numai si numai a lor.

Apoi partea cu certificatul de casatorie cerut de preot are o conotatie aparte.
Dati-mi voie sa va povestesc o intamplare (poate ar trebui deschis un topic separat):

Mire fiind ies de la Starea civila super fericit ca am zis _DA_ cu a mea consoarta radiind de bucurie, amadoi super indragostiti, facem fotografiile de rigoare in Parcul Eminescu cu parintii, bunicii, cu toate neamurile apropiate si indepartate,prietenii si nu in ultimul rand cu Marele Eminescu.
La Biserica Greaca, fiind la o aruncaturade bat in spatele Starii civile, am gasit alta nunta. Atrebuit sa asteptam. "Ascunde mireasa!!" se aude o voce din alaiul numeros. Agitatie p'acolo ... in fine .. mireasa este pitita dupa coltul bisericii. De mine nu se mai interesa nimeni. Trec si astea.
Ies ceilalti, varsa caldarea alt rande poze ... mireasa mea inca pitita dupa biserica ... mi s-a parut o vesnicie. Eu cu nasu' eram ca niste trepadusi. "Liber!!" alta voce! "OLE!!" zic eu.
Incepe slujba, ..., se termina slujba.
"Nasul sa vina sa recupereze certificatul de casatorie!" Spune domol unul din preoti. Nasul se comformeaza. Dupa doua minute se intoarce cu ceritificatul nostru de casatorie, si-mi zice cu talc: "Finule, ai grija de el ca este foarte pretios!!".

Am inteles acest lucru abia peste 3 ani ... cand am fost nas la randul meu.
Si la randul meu am transmis mai departe: "Finule, ai grija de el ca este foarte pretios!!"

Sa nu mai spuneti ca nu se pastreaza traditia la romani! 

[kpt]

Dupa 7 ani de cuplu am simtit ca pentru mine cautarea a luat sfarsit.
Atunci m-am casatorit.
Nu s-a schimbat nimic.
Ne e la fel de bine impreuna.

[Evangeline]

Nu v-au spus parintii vostri sau neamurile ca pe vremea cand s-au casatorit nu aveau mai nimic, ca si-au inceput viata de familie de la zero? Ei, de atunci, insa, tinerii au descoperit ca se pot trai din plin bucuriile casatoriei si fara a-ti asuma totodata obligatiile impuse de ea.

Ai dreptate, dar sa ne gandim ce posibilitati erau pe vremea parintilor si ce posibilitati are un cuplu acum. E trist dar multi in zilele de azi nu se casatoresc din cauza ca nu au unde sa stea si apoi sa intretina o familie e greu, dar nu imposibil

Parerea mea este ca e mare pacat ca nu exista intelegere si perechiile nu incearca IMPREUNA sa treaca peste astfel de impasuri.
Si dupa cum ziceam.. lumea fuge de responsabilitati.

Adevarul e ca daca exista iubire adevarata intre cei doi problemele se pot rezolva mult mai usor doar impreuna Pana la urma un cuplu poate invinge toate greutatile dar trebuie sa vrea, sa aiba credinta ca le poate rezolva si totodata sa existe iubirea pura si adevarata.

 

[DIANA]

Din cate stiu, logodna e angajamentul facut de tineri ca se vor casatori si vor trai in cadrul mariajului.

Apoi, casatoria in sine are parte de diferite ritualuri care au mai mult sau mai putin legatura cu religia sau chiar cu Dumnezeu. Aici in California, cel putin, ai dreptul sa alegi daca vrei sau nu martori la casatorie, si casatoria la starea civila nu e separata de cea la biserica, cel putin nu obligatoriu.

Divortul nu este un lucru care sa se bucure de binecuvantarea lui Dumnezeu. Nici macar casatoriile nu sunt toate binecuvantate.

Pe vremea parintilor nostri erau, intr-adevar, alte posibilitati. Dar nu neaparat mai bune. De exemplu, ei nu aveau posibilitatea sa culeaga capsuni in Spania! Asa ca...uitandu-ne in trecut nu facem decat sa plangem laptele varsat.

[Maria]

     Da, continui acea relatie. De unde sa stiu ca se sfarseste? Cum sa-mi dau seama ca doar nu dau cu bobii ?!   Daca m-am inrolat in relatie, adica imi este bine, il iubesc, ma iubeste, am nebunici la capsor si el ii accepta cu mai multa usurinta decat eu pe-ai lui,...de ce n-ar merge?
     Odata si-o data m-o duce si pe mine la altar....
      Acusi lasand gluma la o parte, cred ca-i normal si firesc ca iubirea, dragostea si respectul sa  fie autentificate si de Dumnezeu. Asa cu legile fiecarei tari, culturi, etni, este normal a fi parafata. Aceasta hartie care se numeste certificat de casatorie, implica mai mult decat un papirus semnat si bun de pus in  sertar. Implica obligatii, gandire mai profunda,...nu-i ca atunci cand te-ai suparat si-ti iei jucariile si pleci. Insasi ruperea acestui certificat implica o perioada mai lunga de desfacere. Daca-i asa inseamna ca se bazeaza pe o morala si de ce nu pe o consecventa, stabilitate si  gandire la unison.
       in principiu cand te inhami intr-o relatie te gandesti ca va merge, n-ai de unde sa sti ca se rupe, si-o poti lalaiiiii,... pana la ,,adanci batraneti''

[pokemon]

Da..as continua...pentru ca nu sti niciodata ce iti rezerva viitorul...nu poti sti sigur niciodata ce se va intampla....chiar daca la inceput pare ca nu va duce spre casatorie...nu se stie ce urmeaza mai apoi....

[viulian]

Pai si ce astepti sa urmeze casatoria eventual, sau poate te plictisesti de partener si gasesti chiar atunci pe altcineva cu care sa te casatoresti - si pe care probabil nu l-ai fi intalnit daca nu ar fi fost relatia initiala ?

[Escu]

hehehe...timpul si viitorul...nu vom sti niciodata ce ne rezerva!

[pokemon]

iulian...exact....desi..nu stiu cat de valabila e partea cu plictisirea de partener...te poti plictisi si dupa casatorie pana la urma,asa i?Nu cred ca hartia aia leaga asa mult 2 oameni...dar..eu as continua relatia 

[Lorelei]

Exista un model social al unei relatii, care trebuie musai sa duca la casatorie ca sa fie "serioasa". Dar nu ne putem bucura pur si simplu de ceea ce avem? Fericirea apare atat de rar in viata si in 99% din cazuri tine de dragoste, de relatii... fie ca duc sau nu la casatorie. Si daca ai sti ca in doi ani relatia se va termina sa zicem (desi niciodata nu poti paria pe viitor), de ce sa nu te poti bucura AICI si ACUM de ceea ce ai? "Get it while you can!", parca asa zice piesa... Nu stiu daca povestea cu casatoria e neaparat un lucru invatat, educat de mic, "mama, trebuie sa te casatoresti, sa intri in randul lumii si sa faci copii!" dar foarte probabil ca da. Asa ca e greu sa iesim din paradigma asta. Nu pot insa sa nu ma gandesc cate casatorii nefericite exista (statistic vorbind cred ca sunt mult, mult mai numeroase decat cele fericite) si cat de prins intre ziduri, inchis poti ajunge sa te simti ramand intr-o relatie care nu te mai face de mult fericit.
Eu una raman intr-o relatie care ma face fericita nu daca exista perspectiva casatoriei, ci atata vreme cat relatia continua sa ma faca fericita. Cel putin asa simt si gandesc acum. Poate se mai schimba lucrurile in timp si mi-o veni mintea la cap 

[Semiramis]

mersul natural al lucrurilor, duce către uninunea dintre o femeie şi un bărbat în scopul înmulţirii speciei. religia ne indică monogamia până când moartea ne va despărţi. este normal ca fiecare fată să se viseze mireasă, e normal ca fiecare băiat să-şi mai dorească să mai haiducească o vreme...
cunosc relaţii în care s-au căsătorit devreme şi a mers, sau nu a mers, ştiu şi exemple de sunt de o viaţă împreună şi mai ştiu pereche împreună de peste 12 ani, el a murit...iar ea nu a fost beneficiara poliţei de asigurare (una babană) din cauza lipsei unei hârtii...asta eu nu am înţeles, să stai ataţia ani, sa ai copil împreună, să trăieşti împreună, dar nu prin căsătorie...e adevărat, nu o hartie te ţine, însă legea momentan o cere şi e mai bine.
evident, revenind la problema ridicată de viulian, la 20 de ani aş ţine o relaţie care să nu ducă la căsătorie, poate nici nu m-aş găndi la asta, la 30 de ani m-as mai gândi dacă ţin o relaţie astfel. dacă este un om de calitate, da, m-aş gandi la căsătorie, daca nu este unul de calitate, aş fi deschisă la "oportunităţile" care apar, iar dacă aş fi deja măritată...nu cred că m-aş mai gândi să ma mărit cu oportunitatea apărută...
(cu ultima...mai în glumă...)
cred că totul depinde de conjunctură. la întrebarea asta nu se poate răspunde drastic, prin da sau nu. după ultimul exemplu dat, mai pot apărea şi altele...poate ca eu aş vrea să mă mărit, dar el este deja însurat şi aşa mai departe. nu toate relaţiile sunt simple...pot exista relaţii în care unul să fie implicat în altă relaţie etc.
nu ştiu ce aş face în altă situaţie decât cea în care sunt, adică să-mi doresc să mă căsătoresc cu tipul de lângă mine şi din fericire şi el să-şi dorească acelaşi lucru.
e foarte greu să fii empatic şi obiectiv în acelaşi timp. dacă eşti doar subiectiv....mamă ce-ai mai face şi ce ai mai răspunde şi cum le-ai şti tu pe toate...
cam asta e fraţilor 

şi n-am votat...că n-aş fi corectă.

[suflet]

da ... continui relatia cu ea ... chiar daca nu ne vom casatori niciodata ... ne putem iubi si fara casatorie ... putem avea copii ... putem avea o casa ... o viata ... iar daca ar fi sa nu mai fie nu mai mergem prin tribunale pentru divort ... spunem doar "adio" ...

[CLARA]

DA! continui aceasta relatie de 3 ani....pentru ca o consider o etapa a vietii mele, pentru ca am iubit si iubesc,pentru ca am plans si uneori mai plang, pentru ca am luptat si mai lupt....pentru ca asta inseamna pentru mine o relatie,pentru ca sunt tanara si nu casatoria e cea mai importanta acum,ppentru ca nu m-a cerut si poate nici nu o va face....sau poate pentru ca nu ma vad in postura de sotie....sau poate pentru ca nu sunt facuta pentru asta...sunt "n" varinate..In principiu asta traiesc acum si daca va fi sa se intample ....bine,daca nu...inseamna ca mai sunt etape de parcurs.

[Zantiala]

Nu as continua o relatie daca nu as avea macar SPERANTA ca, cu aceea persoana voi ajunge sa imi petrec restul zilelor vietii mele...
Eu unul nu cred ca as putea.