Da... Taina Casatoriei are ceva mistic care ii leaga pe cei doi. Acele ritualuri facute de trei ori ... inclusiv schimbatul verighetelor au ceva care depaseste puterea noastra de intelegere. Deci acest lucru este la latitudinea celor doi miri, cum inteleg ei aceasta taina, care trebuie sa fie numai si numai a lor.

Apoi partea cu certificatul de casatorie cerut de preot are o conotatie aparte.
Dati-mi voie sa va povestesc o intamplare (poate ar trebui deschis un topic separat):

Mire fiind ies de la Starea civila super fericit ca am zis _DA_ cu a mea consoarta radiind de bucurie, amadoi super indragostiti, facem fotografiile de rigoare in Parcul Eminescu cu parintii, bunicii, cu toate neamurile apropiate si indepartate,prietenii si nu in ultimul rand cu Marele Eminescu.
La Biserica Greaca, fiind la o aruncaturade bat in spatele Starii civile, am gasit alta nunta. Atrebuit sa asteptam. "Ascunde mireasa!!" se aude o voce din alaiul numeros. Agitatie p'acolo ... in fine .. mireasa este pitita dupa coltul bisericii. De mine nu se mai interesa nimeni. Trec si astea.
Ies ceilalti, varsa caldarea alt rande poze ... mireasa mea inca pitita dupa biserica ... mi s-a parut o vesnicie. Eu cu nasu' eram ca niste trepadusi. "Liber!!" alta voce! "OLE!!" zic eu.

Incepe slujba, ..., se termina slujba.
"Nasul sa vina sa recupereze certificatul de casatorie!" Spune domol unul din preoti. Nasul se comformeaza. Dupa doua minute se intoarce cu ceritificatul nostru de casatorie, si-mi zice cu talc: "Finule, ai grija de el ca este foarte pretios!!".
Am inteles acest lucru abia peste 3 ani ... cand am fost nas la randul meu.
Si la randul meu am transmis mai departe: "Finule, ai grija de el ca este foarte pretios!!"

Sa nu mai spuneti ca nu se pastreaza traditia la romani!
