Gradina visurilor noastre

[Lady Allia]

...Bine ai revenit fata frumoasa....! Turta dulce este inca acolo...si te asteapta sa gusti din ea... , iar soarele este numai atat cat trebuie sus pe cer...nici prea departe, nici prea aproape ca sa iti atinga gingasia...

[Lady Allia]

M-am gândit că nu ar fi rău să ne amintim de când eram mici şi râurile ni se păreau imense şi misterioase... Mereu ne atrăgeau cu apele lor ca să facem o scaldă sau să mergem la un pescuit... Eu vreau să fiu pentru câteva clipe din nou copil..., să privesc apa..., să mă bucur de soare şi de amintiri... Cine mai vrea e bine primit în bărcuţă...
Privind acest tablou mă tot întreb: ce altceva poate să îşi dorească cineva când se află într-un asemenea paradis???

[Eve]

Am adus ceva ce nu gasesc in acest paradis



poate mai vin si alte voci si-l facem... perfect.
Zi buna, tuturor!

[Lady Allia]

 Voci?...Nuuu! Tăcere să nu cumva să ne zboare! El ESTE deja perfect! 
 Mulţumim de cadou, dar...să ştii că dacă îţi laşi paşii să te plimbe prin păduricea de lângă casă, prin poieniţe şi lângă râuleţ unde plâng sălciile şi florile povestesc zeci de basme minunate...vei întâlni fluturaşii-vorbitori care mereu zboară şi se joacă..., râd şi gânguresc precum copii... În lumea asta...fluturii nu mor, iar florile nu se ofilesc...  decât dacă uităm noi să visăm şi să sperăm...!
Mulţumesc Eve...fluturelul ăsta va deveni Prinţul tuturor fluturilor şi ştiu că ne va aduce mulă fericire şi multe povestiri...!

[Little Rose]

vreau linistea din mijlocul padurii. vreau mana ca sa ma pazeasca. vreau turta dulce cu lapte batut. vreau liniste.
am venit in locul potrivit. m-a primit padurea, m-a primit lady. ghiocelul meu trandafir imi zambeste si ma cheama la alint,

[Lady Allia]

...padurea te asteapta inganand cantecele de alint..., ghiocelul tau isi deschide cupa zâmbind sufletului..., turta dulce si laptele sunt aburinde pe prispa casei..., iar eu voi fi mereu aici in balansoarul meu alb si batran...privind soarele, ascultand pasarile si...asteptandu-va pe voi...

[pokemon]

poposesc si eu.
cu sufletul plin.plin de *de toate*.plin de iubire,de admiratie,de respect,de bucurie,de tristete,de durere,de chin.
toate astea le simt in fiecare particica a inimii mele.
ma gandesc la o plimbare pe cararile curate ale naturii,printre razele soarelui care ma ating discret si cu el in minte.
cu ochii plini de lacrimi.lacrimi de bucurie si de tristete.dar lacrimi atat de pline.
va sarut 
am adus niste pere coapte bine si extrem de dulci

[Lady Allia]

Multumesc Pika draga mea pentru ganduri si perele dulci si coapte...

[Lady Allia]

 ...Bun găsit Grădină dragă...! Parcă doar am clipit de când te-am visat prima oară şi tu te-ai născut cu toate cântecele, poveştile, cafelele cu iubire...ochii iubitului meu... Te privesc uneori de dincolo de vise şi te simt crudă...crudă de frumuseţe, de miracole...crudă de adevărată..., dar te ating doar cu pleoapele şi sufletul... Vreau doar să ştii că te iubesc Grădina mea...cu toată lumea care vine aici...cu toţi fluturii tăi...florile...apele...zânele...poveştile...elfii..., dar te vreau vie într-o zi... Vreau să te pot clipi şi când deschid ochii să te pot privi...fără visele din tine...să fi doar tu...înflorită şi adevărată..., iar în lumea ta să alerge universul meu... - soţul meu, copii mei - ... în timp ce eu de pe veranda albă şi bătrână să cânt croşetând ciorăpei şi fulare pentru iarna când o să te umplem de îngeraşi şi oameni de zăpadă...
 ...am să te nasc cu adevărat Grădina mea...şi atunci voi putea să clipesc mereu...nu ai să mai dispari...

[Lady Allia]

 Bun regasit draga mea Gradina...!
 Parca ti-a mai rasarit un copacel pe aici..., a mai venit o pasare noua...vad un cuib in marul din fata casei. Florile se leagana in bataia vantului...ascultand...poate de undeva o veni vreo veste: asa le-a spus o porumbita sfioasa..., iar ele sunt curioase la tot. Un gugustiuc sta trist pe o ramurica de copac...gugustiuca lui s-a suparat pe el...i-a adus o alta ramurica decat cea pe care si-o dorea ea... ...deh...o sa ii treaca ei, dar el e tare amarat... Sta acolo umflat in pene si gangure ceva...!
 Ma asez in balansoar si cant... Acum am cui sa cant! In pantecul meu viata se misca...probabil da din manute sau rade..., iar eu cant zambind si mangaind fiecare semn mic de la ea...: mugurasul meu! In sfarsit copacelul nostru de iubire a dat un muguras...zambesc...nu as fi crezut niciodata sa fiu atat de fericita...nu am sperat nici macar la clipa in care ne-am intalnit prima oara, iar acum... , acum, copacelul nostru inmugureste!
 Te iubesc copil caprui...pentru fiecare zambet, sprijin, pas alaturi de mine...si te voi iubi mereu...pentru ca existi! Te iubesc pentru tot, iar pentru micuta noastra...am sa te iubesc asa cum nu ai crezut vreodata ca se poate iubi!
 Am facut ceai si cafea...poate, poate mai vine cineva la o vorba...sau poate mai vine cineva sa tacem impreuna zambind si privind!

[andrada]

Am venit si eu in gradina...sa-mi umplu privirea cu frumusetea din ea ...privesc florile..cascada limpede...iarba unduindu-se la imbratisarea vantului...privesc si tac ...

[andrada]

Bine te-am regasit,gradina minunata !...esti la fel de frumoasa ca-n visele mele ...plina de flori cu parfumuri care te-mbata cu mireasma lor ...esti pustie...te-au parasit oare cei care si-au trait visele alaturi de tine ?....hmmmmmmmm ... ma asez aici pe bancuta ...imi pun un ceai de fructe si astept...poate isi mai aminteste cineva de tine ...

[Lady Allia]

 eu..., eu iubită andrada..., eu îmi amintesc mereu de ea!
 este sufletul meu, este visul meu...!
 este magia aceea care s-a născut în nişte clipe de coşmar unde lumina nu mai era lumină, surâsul uita să mai surâdă...! s-a născut să mă ajute pe mine să mă nasc din nou, să fiu mai puternică, să nu îmi fie teamă să fac alegeri...
 eu...nu plec niciodată de aici...! sunt aici pe balansoarul de pe verandă, cu o căniţă de cafea în mână, cânt încetişor, visez, îmi aştept iubitul să vină de la muncă, prietenele să mai poposească din când în când...mă bucur de viaţă!
 privesc printre rămurelele copăceilor cum micuţele mele prietene îşi fac cuiburi în timp ce îşi cântă magicele lor triluri..., privesc la fluturi, la flori, la cer...mă bucur şi mulţumesc vieţii pentru aceste minuni! în tot ce e rău în viaţă...minunile acestea mă ajută să mă reîncarc cu energie pozitivă şi să merg mai departe destinsă şi calmă...
 bine ai revenit iubita mea prietenă...îmi era dor de tine! ştii că îngerul tău poposeşte aici şi şopteşte fiecărui fluture, copac, flori cât de mult te iubeşte? te vegează mereu şi zâmbeşte întotdeauna cu flori minunate peste părul tău... ! este umbra ta...şi te va vegea oriunde ai fi şi oriunde ar fi, pentru că în faţa iubirii nu stă nimic...nici măcar timpul! el există,...piedicile există..., lipsa de atingere există..., lipsa atingerii dintre privirile voastre existaă..., dar...iubirea... ...există şi ea cu toate aceste despărţiri şi piedici!!! şi atunci ce este mai frumos??? unii o au alături şi nu ştiu să o preţuiască! zâmbeşte iubita...zâmbeşte! timpul nu face decât să ţeasă un fir invizibil între voi, iar viaţa învaţă să fie...imprevizibilă  !!!
 hai lângă mine pe balansoar...sper să mai încapi...că mi-a mai crescut burtica şi...hai să povestim, să râdem şi să vedem ce năzbâtii mai facem..., ce zici? 

[Lady Allia]

mi-e dor de o plimbare prin padure...sa aud susurul apei, cantecul vantului printre ramurile copacilor, ciripiturile pasarelelor...
mi-e dor de povesti si zane...de cafele indulcite cu dragoste...
am revenit aici. gandurile nu imi adorm. visele parca sunt departe. am obosit. am sa ma asez putin in balansoar. poate un gand bun ma va legana.

[Lady Allia]

 departe de gălăgia străzilor prăfuite şi calde pe care ici şi colo aleargă câte un copil, departe de gălăgia gândurilor...la umbra unei ştreşini roşii şi bâtrâne îmi stă ultimul gând...tu!
 mereu mi-ai fost primul şi ultimul gând. gândul în care mă îmbrac de sărbătoare şi ies în mijlocul soarelui. gândul care mă picură cu stropi de sărutări de drag fără să mă ude de frig până la lacrimi. uneori mă îmbraci în albastru şi visez. alteori port rochiţe verzi şi înflorate de priviri căprui. câteodată mă iei de mână şi am mătase albă. sunt desculţă şi nimic nu mă deranjează. alerg printre copacii din pădure, râd şi mă joc asemeni unui copil. eşti mereu acolo! după un trunchi de copac, după o geană închisă, după un vis pe care-l ridici asemeni unei draperii...şi mă aştepţi cu dor.
 suntem amândoi la o aruncare de sărut. ne mângâie doar răsuflarea şi privirile calde. sunt grădina ta şi eşti grădina mea. mă plimb prin tine fără să te rănesc şi învăţ zi de zi să mă bucur. îmi dai voie să mă aşez pe sufletul tău ca într-un leagăn...şi mă legeni cu iubirea. în sus până la soare, la lună, la cer, la stele...în jos până la tine în braţe. cât de acasă sunt!!!