Ce frumoasa e aceasta gradina...
De multe ori, cand ies inafara ei ma intristez privind cu ochi amari o alcatuire lumeasca pe care o pricep cu greu...
Iar de fiecare data cand intru aici, ma simt ca si acasa... o simt pe ea mai aproape ca niciodata, simt atingerea calda a gandurilor ei ce imi mangaie cu blandete sufletul. Aici, ochii mi se bucura la vederea voastra - suflete minunate, suflete prietene mie. Aici, noi toti, impartasim un tainic ideal, o taina legatura sufleteasca greu de exprimat in cuvinte omenesti.
Va imbratisez pe toti, si daca ati adus de mancare, atuncia haideti sa ne asezam pe iarba verde, grasa, plina de roua si sa mancam... sa mancam bucate alese, si sa bem apa izvoarelor cristaline, curate, care nu seaca niciodata.
