Dragele mele se pare că minunata noastră kitty17...va lipsi un timp, dar eu ştiu că este mereu în camera ei frumoasă pictată în culorile florilor de magnolie...unde se joacă iubind fluturii minunaţi ai privirilor ei tinere şi frumoase...unde ascultă cântecele elfilor mei dragi...unde luna o sărută, iar norii o ţin în braţe ca şi când ar fi cel mai de preţ îngeraş...
Eu îi aud mereu paşii înceţi, de parcă ar umbla în vârful degeţelelor să nu ne trezească sau să ne deranjeze cumva în timp ce noi medităm sau învăţam...îi aud glăsiciorul dulce gângurind cântecele de iubire...şi de multe ori zâmbesc pentru că ştiind că e aici...ziua mereu este mai frumoasă...
Însă...oriunde este noi îi suntem alături...o ajutăm, o alintăm, o iubim, o vrem bine şi fericită..., iar asta pur şi simplu pentru că...există..., iar lumea ei este minunată şi noi suntem fericiţi să facem parte din această lume....
Acum...o să merg şi ei în cameră să adorm...mi-e dorm de florile de lavandă şi crini pe care mi le lasă sufleţel pe pat...mi-e dor de gustul cafelei aici cu voi...mi-e dor de zâmbetul soarelui...mi-e dor...