spuneam candva ca pe la sfnata marie petalele imi vor picura o poveste.
nu am spus care sfanta marie, asa ca pot spune ca ma incadrez.
dragele mele surate flori, printese, printi, pirati, ingeri,
dragii mei dragi,
se spune ca traia intr-o tara necunoscuta un tanar print. era frumos, cald, indraznet, indemanatic. era unic la parinti si nu ducea lipsa de nimic.
toate buna si frumoase, pana intr-o zi, cand flacaul nostru isi anunta hotararea de a parasi palatul pentru a pleca in lumea larga.
"Mama, tata, eu plec in lume. Ma simt incorsetat intre acesti pereti. Vreau sa cunosc esenta vietii. Vreau sa vad oameni noi. Vreau sa simt ca traiesc plenar."
Tatal ii raspunse:
"Fiule, alegerea iti apartine. Langa noi ai fi avut totul. Ai fi domnit peste aceasta tara, nu ai fi dus lipsa de nimic. Calea sa iti fie insorita. Dar nu uita ca lumea este altfel decat o vezi."
Acestea fiind spuse, tanarul print pleca la drum, spre un nou orizont, spre ceea ce numea VIATA.
(e amiaza, si florile sunt mangaiate de razele calde. vreau sa ma las alintata.
inspre seara, o data cu racoarea, printul va reveni printre noi.
asa va fi)