Pelerinaj sentimental - Otilia Cazimir
Gradina mea-gradina copilariei mele
Avea odata straturi si alei.
Pe brazde negre infloreau pansele
Si le stropeau pe inserat batranii mei
C-o stropitoare verde, smaltuita.
Erau pe-aicea flori de margarita
Si micsunele cu parfum de mosc...
Gradina noastra...n-o mai recunosc.
Dar prin perdeaua de ciresi si nuci,
Ma cheama-n umbra casa parasita,
S-anina inca rourusca de uluci
Si pe cerdac se culca, despletita.
E tot sub stresini cuibul randunicii,
Si poate ca-i aceeasi randunica.
M-apropii, cu sfiala si cu frica:
In casa asta mi-au murit bunicii...
Si simt ca-n zambetul meu tanar port
Surasul lor, de-atata vreme mort.
La usa ce se vaieta prelung
Ma-ntampina parfum inchis si greu,
Si-n pragul putred, din trecut, m-ajung
Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu.
Odaile pustii mi se arata
Atat de mari cum imi pareau odata,
Pe vremea cand le masuram, tiptil,
Cu pasi marunti si sovaielnici de copil.
Era atat de nalt pe-atunci plafonul scund,
Si usile erau atat de grele
Cand incercam sa ma ascund,
Tinandu-mi rasuflarea, dupa ele...
De-atata colb, ferestele-s opace.
Pe brazda-ngusta-a picaturilor de ploaie
Patrunde cenusie in odaie,
In raze lungi, lumina care moare.
Si uite:nu mai are nici un geam
Fereastra langa care asteptam,
Infrigurata si nerabdatoare,
Intaiul fulg molatic de ninsoare.
In colt era oglinda veche si patrata.
In apa-i de lumina inghetata
Puneau de-a pururi inserarile tarzii
Fantome plutitoare, fumurii.
Paianjenul tacerii tese moi
Si diafane panze de matasa
Si, rastignita pe paretii goi,
Singuratatea stapaneste-n casa.
- Cerdac sonor, aici, sub vita ta,
Intarziam in fiecare seara,
Si lemnul vechi sub pasii mei vibra
Cu rezonante calde, de vioara.
Sub treapta ce se clatina, plecata,
Canta strident un greier intr-o vara
(Un sfredel intr-o scandura uscata...),
Si sus, prin crengile de nuc , se ratacea
In fiecare seara alta stea.
Si-mi pare ca, de m-as intoarce fara veste,
Ar rasari, cand s-ar deschide usa,
Un zimbet grav si dulce de bunica,
Doi ochi mirati si palizi de brandusa
Si-un cuvios parfum de levantica.
Cu glas tremurator si usurel,
Bunicul m-ar chema-n iatac la el.
Cu maini subtiri, m-ar ridica in brata.
As astepta sa iasa din scrinul vechi de nuc
Feliile de paine cu dulceata
Si vraful cartilor cu poze
In care-as regasi, sub scoarte moi de piele,
Povestile copilariei mele.
Si pe divanul inflorat cu roze
As adormi-n iatacul cald si bun,
In miros de gutui si de tutun...
Subiect: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut... (Citit de 203156 ori)