Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...

[Alecsandra]

Pe mine m-a marcat o poezie, in clasa I, si o tin minte si acum. Nu cred ca o sa o uit vreodata.
Voila!

 Piticii din padure
Au case in ciuperci.
Mananca fragi si mure
Si-ncaleca pe melci.

 Piticii nu stiu carte,
Nu stiu nici poezii.
Si melcii-i duc departe
Il lungi calatorii.

 Si melcii-i duc la scoala,
La scoala de pitici.
In zori de zi ii scoala
Ceasornicul arici.

 Ariciul are ace
Mai multe ca un ceas.
Si le da bobarnace
Piticilor in nas.
 
Nu imi mai amintesc autorul, desi nu prea cred ca are unul.
Cum va place, piticilor?

[Angy]

Ghimpii

Eram copil. Mi-aduc aminte, culegeam
odată trandafiri sălbatici.
Aveau atâţia ghimpi,
dar n-am vrut să-i rup.
credeam că-s muguri-
şi-au să înflorească.

Te-am întâlnit apoi pe tine.
O, câţi ghimpi, câţi ghimpi aveai!
dar n-am voit să te despoi -
credeam c-o să-nflorească.

Azi toate astea-mi trec
pe dinainte şi zâmbesc.
Zâmbesc şi hoinăresc prin văi
Zburdalnic în bătaia vântului.
Eram copil.
 L Blaga

[nibasus]

....i-am uitat autorul ....dar imi plac mult versurile ......bucurati-va si voi !... ;

             R E S E M N A R E

A  INFLORIT  PE CAMP  UN  TRANDAFIR
SI-N  PRAGUL  DIMINETII  CALATOARE
A  RISIPIT  PE  JOS , DIN  TAINICUL  POTIR ,
ATAT  PARFUM  , CA  FIECARE  FLOARE
A  PRINS  SA  RADA-N  RAZELE  DE  SOARE
SUB  MANGAIEREA  BLANDULUI  ZEFIR……


GANGANII  MULTE  , FLUTURASI  TARZII ,           
CU  ARIPI  NEGRE , MICI , CATIFELATE ,
ALBINELE , CU  PERII AURII ,           
SI  CATE  ALTE  GAZE-N  LUME , TOATE ,
I-AU  RESPIRAT  MIRESMELE  CURATE
SI  EL  LE-A  DAT  LA  TOTI , CA  LA  COPII……


DAR  SUS , PE CER , UN  NOR  INTUNECOS
S-A  ABATUT  CU  PICURI  RECI  DE  PLOAIE
SI  TRANDAFIRUL , CUM  ZAMBEA  SFIOS ,
A INCEPUT  CU-NCETUL  SA  SE-NDOAIE           
SI-A  PLANS …A PLANS , CATAND  MEREU  IN  JOS….



FURTUNA  FU INSA  NUMAI  DE-O  CLIPA
CACI  CERUL  S-A  INSENINAT  PE  DATA ,
DAR  FLUTURII , CU  CALDA  LOR  ARIPA ,
SI-ALBINELE , CARE-L  IUBEAU  ODATA ,
L-AU  OCOLIT  , PE  RAND , DE  ASTADATA
SI  EL…  SIMTEA  CA  O  SA  MOARA-N  PRIPA…..


INCOVOIAT , PAREA  ADANC  MAHNIT ,           
DAR  TOT  GANDIND  LA  ROSTUL  VIETII SALE
SIMTI  CA  LUTUL , SINGUR , L-A  IUBIT
SI  FRUMUSETEA  ROZELOR  PETALE
SI-A  RISIPIT-O , TRIST , LA  POALE
APOI , S-A-NCHIS IN SINE , SI-A MURIT .....

[Angy]

 A XI-a poruncă

Ascultă, priveşte şi taci!...
Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să clădeşti.
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte
Şi glasul Sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăte la gură
Şi-mploră doar sfintele moaşte -
Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!...
        I. Minulescu

[vero-visator]

Primăvară inutilă

Sufocată de viaţa cu program
Şi de-acelaşi "va urma" cotidian
Al savanţilor cu barbă, cu şoşoni şi ochelari -
Pedagogi şi profesori octogenari
De algebră, geografie şi pian -
Primăvara
A izbit cu pumnu-n geam
Şi-a fugit din pension
De la "Notre-Dame de Sion".

I-am citit isprava-n calendar
Şi-am pornit îndată după ea
S-o-ntâlnesc în Cişmigiu
Sau la Şosea,
Cum făceam alt'dată-n fiecare an,
Când eram şi eu ca ea - un licean
Cu frecvenţa cursurilor pe... trotuar...

Dar de data asta, nu ştiu cum,
N-am dat nici măcar de urma ei pe drum....
Poate n-am mai cunoscut-o eu...
Poate drumul ei şi drumul meu
S-au schimbat de mult,
Şi-acum
Nu mai fac acelaşi drum...

Sau pe drumul de la Ateneu
Până la Şosea
Şi hipodrom
Primăvara n-a-ntâlnit în capitală nici un om
Să-i ureze ca pe vremuri "bun sosit".

Şi probabil că de ciudă în oglindă s-a privit,
Şi-a dat seama c-a visat,
C-a spart geamul doar în vis
Şi că visul evadării n-a fost vis adevărat!...

Primăvară, primăvară,
Inutila mea fecioară,
Nu cumva te-ai sinucis?...


Ion Minulescu

[digitty]

Si cum Ion Minulescu observ ca se numara printre preferintele multora de pe acest site, iata inca o poezie d-ale lui pe care am citit-o acum 5 ani...si nu cred ca o voi uita prea curand


ULTIMA ORA


La Circ...
Un accident banal —
Un acrobat,
Un salt mortal
Si...
Acrobatul nu s-a mai sculat...
Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat...
Zadarnic —
Mortul n-a mai inviat...
Pacat de el !...
Era un tanar acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus si pana jos,
De care publicul se minuna,
Cand il vedea-ndoit ca un inel,
Sau cand pe bara fixa se-nvartea

Ca o morisca de cafea
Cu balerina langa el!...
Dar balerina nu-l iubea!...
Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea —
A mea,
A ta
Si-a altora!...
Acelasi accident de circ, banal...
O zi «relache»,
Si-apoi, la fel,
Cu-aceeasi balerina langa el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...

[Semiramis]

da, ştiu poezia, dacă nu mă înşel o cânta şi şeicaru acum vreo 20 de ani...
oricum, minulescu rules!

[Angy]

In cadere

Intai imi arunc
Unul cate unul
Cuvintele,
Savant picurate,
Imperechindu-se
In cadere;
Apoi anii,
Unul cate unul,
Egal departati intre ei,
Cu stiinta subtila-a gradarii;
Ma precipit apoi
Si ca-ntr-un naufragiu arunc
Tot ce e lest,
Tot ce ma poate trage la fund,
Amintirile,dorintele,patimile,
Iubirile,in cele din urma,
Si cand nu mai e nimic
De aruncat,
Nici o haina,cat de subtire,
Pielea mototolita mi-o dezbrac
Si carnea amortita de pe oase.
Acesta e marele striptease
Pe care il fac
Aproape de bunavoie
     Ana Blandiana

[Angy]

Trebuie sa o cititi...

          FABULA

Odata, o maimuta din neamul anecdotic,

Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,

A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!

Tot circula o vorba, deloc adevarata,

Ca omul ar descinde din buna noastra rasa. 

Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!

Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?

Copii lasati pe drumuri, sau strigat de razboi?

Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,

Drogati, lacomi de carnuri sau homosexuali,

Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?

In neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!

Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,

Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.

Cat am batut eu jungla, scuzati, n-am observat

In obstea maimuteasca vreun cocotier privat,

Nici garduri si nici paznici, nici pui murind de foame

Sau omorati in taina de asa-zise mame.

Nu veti vedea vreodata cat soarele si luna

O minte de maimuta dospind in ea minciuna.

Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,

N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator.

Si iata inc-un lucru din lumea mea, frumos :

La noi nu se întampla razboi religios,

Nici sfinte inchizitii, nici libertati in lanturi

Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,

Nici ordine mondiala, nici nationalism,

Si nici vreo indoiala ce-aduce-a ateism.

E-adevarat ca omul a coborat la noi,

Dar nu, fiti rezonabili, N-a coborat din noi!
  de Victor Banta

[vero-visator]

Sentimentul primaverii

Suave astenii de primavara
si cugetarea-ntr-un impas difuz
si verb rotund ca un sigil in ceara
abia ghicit si dulce la auz.

Prin varsta iarasi iezere alpine
privind, spre cer, orbite de lumini -
Poetul va previne : vremea vine
pana si-n cer sa fim printre vecini.

Venim cu sentimentul primaverii
acut, in toti, uitand ca ore bat.
Genealogic arbori, merii, perii
ne smulg din varsta timpului uscat.

Acum pe umeri ridicam lumina
si ducem orele, distrati pe maini.
Albi de nesomn suntem precum hermina
si stravezii de parc-am fi fantani,
si stravezii de parc-am fi fantani

de Alexandru Andritoiu

[vero-visator]

Copacul cu rădăcinile-n aer

Cutreieram din loc în loc
Şi-ncet îi transformam pe alţii
Rămânând totuşi neschimbat.

Rădăcinile-şi dormeau visul de mărire
Năruind pământul, filtru osmotic în calea năvălirilor.
Te-ai revărsat acoperindu-mi muguri, îngrăşându-mi speranţele
Cu poveştile tale despre cer, despre sus.
Şi-am crescut, răsfirându-mi crengile, frunzele
Cercetând aerul în căutarea cerului. Cerul poveştilor tale.
Îmi era aproape dar totuşi atât de departe. Mă aştepta. Mă chema.
Şi-atunci l-am urmat. Mi-am urmat chemarea.
Cerule! De cine te ascunzi?
Mi-am luat păsările la subţioară, cuibărindu-le,
Şi ele cloceau alte vise de mărire, iar puii plecau şi ei,
Stoluri.
Mi-am înfipt ramurile în norii zăpezilor
Şi vântul m-a tras de păr, dar tot nu am ajuns până la cer.
Şi-am înfrunzit, dezgolindu-mi gingiile rădăcinilor.
Iar genunchii şi nodurile îmi crăpau pământul de sub picioare.
Umbra creştea adăpostind suflete. Înălţându-le, hrănindu-le, ascunzându-le
Iar teama nu le mai găsea.
Cum nici eu nu mai găseam cerul ca să mă pot odihni.
Rădăcinile se ridicau pe poante şi eu trăgeam aer în piept.
Iar ploile mă spălau de lutul naşterilor.
Crengile căutau cerul.
Mai bine zis îl sprijineau.
Visele mi-au pleznit, boboci răvăşiţi de tăriile cerurilor.
Rădăcinile s-au uscat si s-au rarefiat. Inutilul se transformă,
Căci Moartea nu e un moment, e un proces. E-un precedent
Acum crengile nu mai nasc boboci, au ajuns rădăcinile mele din cer
Dar câteodată, ma doare capul căutându-mi vechile rădăcini


de Cosmacpan

[andalusia]

Cantec de leagan - Radu Gyr

Dormi copilul mamii, nani, nani,
a plecat si ultimul lastun.

Ruginira plopii si tufanii
si din temnita ce-i surpa anii
nu s-a mai intors taticul bun.

Dormi copilul mamii, toamna plange
dezgolindu-si umarul ranit.

Cade frunza, cade si se frange,
orice frunza-i lacrima de sange
si taticul nu a mai venit.

Nani, nani, maini de crin plapande,
La ferestra pasari plang si ploi.

Lupii beznelor ranjesc la pande,
Tara-i toata temnite flamande
si taticu-i dus de langa noi.

Nani, nani, tata nu mai vine,
maica sta cu sufletul rapus.

Cine sa-ti mai spuie basmul, cine
sa-ti sarute pleoapele senine ?
Maica plange si taticu-i dus.

L-au svarlit in temnita dusmanii
pentru sfanta-i lege din strabuni.

Or sa-i ninga peste tample anii,
sa cresti mare, puiul mamii, nani,
Neamul si parintii sa-ti razbuni.

[digitty]

sper sa nu va deranjeze ca e in engleza...oricum e scurta 

Fire and ice
             by Robert Frost

Some say the world will end in fire,
Some say in ice.
From what I've tested of desire
I hold with those who favor fire.
But if it had to perish twice,
I think I know enough of hate
To say that for destruction ice
Is also great
And would suffice.

[Angy]

Ultima creatie a poetului Adrian Paunescu, pe patul de spital, inainte de a pleca...fara intoarcere.
Ma inclin !

"De la un cardiac, cordial"

"De-aicea, de pe patul de spital
 Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral
 Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi
Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi
 Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind
 Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
 Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei
 Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei
 Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial
 De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital
 Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani
 Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani
 Si tarii mele minima dreptate!".

Mangaieri celor care o sa-i simta lipsa.

[Angy]

Moartea cuvintelor

Un chip de nisip
si miini de nisipi
si limba in gura mi-e tot de nisip
nu mai pot sa spun nimic in apararea mea
in acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
si cineva care intoarce clepsidra.
To ce-am iubit s-a transformat in nisip
tot ce-am gresit s-a transformat in nisip
si judecatori de nisip
ma judeca
si ma condamna la moarte
pe un esafod de nisip.
O. Paler