Uf! greu. Necazul vine inca de la inceput.Atunci aveai doar 17 ani si asa cum ai spus,specific varstei ,,te-ai combinat'' cu el.Da.La varsta asta nu prea se poate vorbi de acea iubire de care sa-ti amintesti tot restul vietii.Este o ,,combinatie'',experienta amoroasa alta decat ce-a de la 5 ani,13 ani. La varsta asta hormonii se confunda cu iubirea cu,,nu pot traii fara tine''. Nu este asa.Si pentru iubire ca si pentru multe altele este nevoie de nitica maturitate,gandire ,,la rece''.
In ce priveste relatia ta cu fica sau viitoarea surioara,este si mai dificil.De la prima vedere(iertata sa-mi fie vorba) nu ai tinut niciodata la ea.Cred ca este o mica povara pentru viitorul tau daca n-ar fi adoptata taman de parinti.Ai spus ca ei ii pot oferi mult mai mult.Te inseli,mai ales in situatia asta de inca nerezident.Nici ei ca si tine pe o perioada destul de lunga de aici in colo,c-am vreo 3 anisori n-o pot duce bine.Sa nu crezi ca daca poti sa-ti platesti chiria sau sa-ti iei o masina la mana a doua din Canada in primele cateva luni de la poposire,o vei duce si bine.Ai sa vezi de cate ori vei vrea sa mananci o bucata de branza cu gust romanesc de la magazinele romanilor si nu-ti vei putea permite.Este atat de grea si viata acolo.Dumnezeule cat de grea este!!! Ma rog,este un subiect amplu asta cu Canada si nu cred ca te intereseaza,nu are legatura prea multa cu ce se intampla cu tine.
Parerea mea??? cauta sa te maturizezi,esti Femeie de acuma.Cu incredintare sau nu spre adoptie viata ta trebuie schimbata.Nu contest ca el,Alex n-ar fi bun,dar daca face si el la fel? De asta data el poate fi cel nepregatit. Ma repet,nu-i contest iubirea lui vis-a-vis de tine.Ai grija doar sa nu mai fie ,,combinatie''Trebuie sa fie responsabilitate,respect, prietenie.toate astea formeaza dragostea sau iubirea.
Succes si ai grija de tine!!!
