Cronica unui mar...:
"Hei copii! Aici, aici...! Aici!! Da, da...nuuu...nu cana! Eu, marul! Ma vedeti puradeilor?! Asaaa ma'! MARUL! Da! Marul va vorbeste! ufff...ce capete tampe! In sfarsit...!
Deci...nu va mai zgaiti asa la mine ca eu va vorbesc. Sunt un mar vorbitor. Bine?! Asa...deci:
Ia luati-va voi cate un scaunel si asezati-va in jurul mesei sa va zic eu o vorba. Asa...puneti-va manutele in poala si sub nici un chip nu le mai intindeti spre tava asta de sub mine...clar?! SI limbile alea baloase...bagati-le mai repede in gura!!! Sa nu dea naiba sa le mai vad atarnand hulpave pe afara ca vi le tai! Asa, copii cuminti...
Of, are sa fie greu..ma uit la voi cum va uitati la mine lingandu-va buzele si cum nu intelegeti ce naiba va indrug eu aici..
Ma' copii, uite care e treaba..eu nu sunt un mar bun, credeti-ma pe cuvant. Ma mananca la mate doi viermi de innebunesc! Au intrat in mine intr-o seara dintr-o para pe care au mancat-o pe dinauntru de a ramas decat coaja si apoi au venit spre mine si de atunci rod din mine ca niste nenrorociti! Ma' voi stiti cat drum am batut eu ca sa ajung pana aici?! Am avut si eu o mama ca voi da' s-a stricat ca a stat prea mult intr-o camara si omul ala care o culesese din livada si o pusese in camara a luata-o si a aruncat-o la porci. Porcii aia au chelfanit-o da' in foamea care era pe ei n-au apucat s-o manance toata si au trecut mai departe sa rame in laturi. Stapanul a venit pe seara sa spele jgheabul si a aruncat restul de laturi in gradina. Ce ramasese din mama era o bucata de cotor cu 2 seminte. A doua zi dupa ce a ajuns in gradina un corb s-a asezat pe maldarul de resturi si a-nceput sa ciuguleasca. Din cele 2 seminte a mancat una si cand sa o apuce in cioc si pe a doua, Labus, cainele stapanului vine in goana spre el sa-l muste ca alearga dupa toate pasarile ca nu le suporta iar corbul si-a luat zborul. Zilele au trecut, samanta a prins radacini, a crescut au dat frunze din ea si s-a facut lastar. Stapanul a vazut-o intr-o zi in jumatatea miristei si a dat s-o smulga. Dintr-o data a strigat la poarta cineva si el s-a intors si s-a dus sa vada cine e. Si uite asa a mai trecut de inca o cumpana samanta din care am iesit eu.
Timpul a trecut, vlastarul s-a transformat in copac, a inflorit, i-au dat fructe si din prima sa recolta m-a cules cu mandrie pe mine stapanul care cu cativa ani in urma a vrut sa smulga tanarul mar...M-a cules, m-a pus in cos si m-a pus pe masa in buacatrie. Ce uimit am fost cand am vazut o cu totul alta lume fata de gradina pe care o stiam eu..Dar n-am stat mult ca stapanul gospodariei m-a luat din cos si m-a pus intr-o punga cica. Peste catva timp am auzit voci in jurul meu, un "multumesc tata", si m-a luat cineva care am inteles eu ca era fi-su. Si uite asa am ajuns in casa asta...cu viermii astia nenorociti in mine.
Vedeti voi copii prin cate am trecut eu..nu e frumos sa ma mancati voi ci ar fi trebuit sa ma manance stapanul in ograda caruia am crescut, nici macar fi-su nu trebuia. Eu puteam sa scap de viermii astia din mine dar vreau sa ma usuce ei decat sa ma manace cineva care nu merita...
Asa ca va rog lasati-ma in tihna sa ma usuc in liniste..
P.S.
(din buletinul de stiri de ora 19:00, 14-nov.-2006, ProTv):
"Un caz straniu a fost semnalat astazi in localitatea X: 3 copii cu varste cuprinse intre 7 si 9 ani au fost gasiti de parintii lor plangand in hohote si pazind un mar de care nu au lasat pe nimeni sa se atinga. Copiii si-au motivat gestul cum ca acel mar nu trebuie mancat de nimeni si ca nu se vor desparti de el decat cand se va usca iar atunci se vor duce sa-l arunce in gradina lor de la bunici unde, din semintele sale, va rasari un alt mar cu fructe frumoase pe care le vor manca ei ca merita...ca ei sunt stapanii marului.")