Păi, dragule, ce să-ţi mai spun? Aş cam păstra „secretele” pentru mine, că doar d-aia mi-ai făcut cunoştinţă cu Valy. Şi totuşi, pentru că tu-mi eşti prieten de suflet (şi ştii cât de mult ţin la tine), am să-ţi spun că Valy era încântată amintindu-şi de tine, de poznele tale din facultate, unde erai, pe bune, deliciul tuturor... Îţi mai spun, totuşi, un lucru: la un moment dat am adus discuţia despre cele 4 statui din faţa Universităţii, pe care le-am ştiut amândoi, fără bâlbe, dar când am început să le numim pe cele de la Drept (şi Filosofie), eu am ştiut 3, iar ea 5, dar mi-a spus că acolo sunt, de fapt, mai multe. Şi-a vrut să deschidă uşa compartimentului, să te scoale, că – zicea ea – tu le ştii pe toate, şi-n plus cunoşti cu lux de amănunte şi CV-urile respectivilor (auzi vorbă: „CV-uri”, în loc de biografii. Mă rog...) Într-adevăr, tu adormiseşi... N-am lăsat-o eu să te trezească, şi din asta ne-am pornit pe râs, stabilind să ne dăm întâlinire luni, la Drept, să vedem cu ochii noştri statuile.
- Vom vedea cine are dreptate, numai acolo, la... Drept! mi-a spus Valy, ridicându-şi o şuviţă rebelă de pe frunte. Apropo, tu ai observat că fosta ta colegă are acest tic: că, una-două, îşi ridică acea şuviţă castanie, de pe frunte. Eu i-am spus că-i stă bine cu ea, brăzdându-i fruntea, pentru că o pune în valoare, dar ea mi-a spus că nu poate scăpa de gestul ăsta, decât, poate, legându-şi mâna dreaptă. Ei, şi pe chestia asta, cu „mâna legată” am dat-o iarăşi pe râs. Când te-ai trezit, tocmai asta făceam: râdeam de gluma noastră, aşadar nu de tine, cum ne-ai lăsat să înţelegem, pentru că te-am surprins amândoi că... te posomorâseşi brusc, când ne-ai văzut râzând.
Subiect: JOC: "Blind Date" (Citit de 56578 ori)
