Revin, cele doua mari religii ale lumii spun ca femeia a fost creata ca "ajutor potrivit" pentru barbat. Ce spun alte teorii? Stim ca a existat o epoca a matriarhatului care a cazut in favoarea patriarhatului. De ce?
Diana, revin la un mesaj mai vechi de-al tau in incercarea de a schita un raspuns satisfacator. Iata ce scrie Norman Goodman in "Introducere in sociologie" despre aceasta problema:
"Schimbarile in rolurile traditonale ale genurilor nu s-au produs fara lupta. Practicile initiale au reflectat ceea ce a ajuns sa fie numit sexism, ideea ca un sex (de obicei cel feminin) este, inerent, inferior celuilalt. Sexismul este similar rasismului prin aceea ca se refera la o intreaga categorie de indivizi, se bazeaza pe atribute fizice si reduce probabilitatile economice si sociale ale indivizilor respectivi.
Ideologia sexismului isi are originea in parerea ca barbatii sunt, in mod natural, superiori femeilor. Sistemele de credinta ale majoritatii religiilor importante ale lumii sustin aceasta idee, deoarece in Vechiul Testament ("Binecuvantat esti Tu, O, Stapane Dumnezeul nostru, Rege al Universului, ca nu m-am nascut femeie"), in Noul Testament ("Barbatul este imaginea lui Dumnezeu si reflecta gloria lui Dumnezeu; dar femeia este reflectarea gloriei barbatului"), iar in Coran ("Barbatii sunt superiori femeilor datorita calitatilor prin care Dumnezeu le-a dat superioritate")."
Ideea de baza care traspare din aceste afirmatii este ca oamenii au interpretat textele religioase asa cum au crezut de cuviinta, in conformitate cu timpurile in care traiau. cand barbatul a capatat putere economica si politica a purces, in mod firesc, la interpretari in favoarea lui, subminand rolul femeii prin trimitere la Cuvantul Domnului. Aici inclin sa fiu de acord cu IUlian:
Eu cred ca barbatul a manipulat femeia, destul de mult. I-a lasat universul casnic, in care a facut-o stapana, i-a spus ca acolo e menirea ei, ca el este extraordinar de fericit daca ea tine casa, a creeat normele sociale, nevestele model ridicate pe piedestal, cat de bine calca, cat de supuse sunt, cat de cuminti si ascultatatoare, cat de vrednice, cat de neobosite, cati copii cresc..
Si totusi, in ciuda parerii generale, cauza prabusirii definitive a matriarhatului in favoarea patriarhatului nu a fost de natura spirituala. Apelarea la textele religioase nu a fost decat un adaos la shimbarile firesti, inevitabile din societate. Ele nu au facut decat sa adanceasca un fenomen deja dezlantuit si, prin asta, de neoprit, cu baza in insasi evolutia social-economica a lumii.
Specialistii spun ca trecerea la patriarhat a fost marcata istoric de aparitia familiei monogame si a proprietatii private.
Pana la un punct, bunurile apartinau intregii colectivitati (acest lucru era posibil, pe de o parte, datorita numarului limitat de membrii ai unei ginti si, pe de alta parte, datorita relativei izolari in care se traia...inrudirea cu membrii din afara colectivitatii respective era practic interzisa) si erau impartite in mod egal fiecarei familii, urmand sa fie trasmise urmasilor pe linie materna, de asemena in proportii egale. Acest sistem succesoral era, insa, mai mult conventional...pamanturile erau oricum muncite la comun, iar profitul impartit egal intre toti membrii. Institutia familiei era ea insasi conventionala, casatoriile putand fi cu usurinta dezlegate de ambele parti.
Parea sa fie forma perfecta de organizare. Viata era linistita si nemultumirile de ordin material aproape inexistente...pana cand, barbatul a realizat ca fameia era inzestrata cu o prea mare putere sociala. Cum am mai spus, mostenirile erau matriliniare, ceea ce insemna ca toti copii erau considerati urmasi ai mamei, neluandu-se in considerare contributia tatalui la actul de procreara (la acea vreme femeia dispunea de un statut privilegiat, conceptie izvorata din ideea naiva, simplista conform careia ea ar detine puteri creatoare de natura divina, fiind prin aceasta ocrotita de zei). Acest fapt ridica probleme reale in momentul in care se punea problema ruperii unei casatorii, intrucat principalele avutii ale familiei (exceptand uneltele si ustensilele folosite la muncile agricole) ii ramaneau femeii urmand sa fie trasmise copiilor, care ii ramaneau (culmea!
) tot ei.
Dandu-si seama de disproportia creata de acest sistem stamosesc, barbatul a gasit solutia ideala: a institutionalizat treptat familia monogama stabila (formata dintr-un barbat si dintr-o femeie si greu de desfacut), impunandu-i femeii fidelitate absoluta. Interzicandu-i femeii relatiile sexuale cu alti barbati, inchizand-o in interiorul familiei ce nu admitea dezlegare, barbatul se putea proclama ca singur contribuitor la procrearea copiilor si putea, totodata, sa-i pastreze pe acestia impreuna cu avutiile familiei pe partea lui. Se pare ca acesta a fost inceputul oprimarii sexului femeiesc de catre cel masculin.
Treptat, asa cum spunea si Iulian, barbatii si-au atribuit din ce in ce mai multa putere. Faptul ca ei si-a rezervat muncile din afara casei, lasand-o pe sotie sa se ingrijeasca de cele trebuincioase gospodariei si de cresterea copiilor a fost o stategie bine gandita - in felul acesta ei capatau puterea economica si statutul de intretinatori ai familiei, care se oglindeste perfect, din punctul meu de vedere si in conceptia ca barbatul e capul, iar femeia gatul... In acelasi timp a aparut dorinta de inavutire, oamenii incepand sa fie din ce in ce mai interesati de progresul matrial. Au inceput de asemenea sa fie permise si tot mai mult realizate contactele cu alte colectivitati. Trocul a devenit comert. Proprietatea obsteasca a devenit proprietate privata si au aparut diferentele de clasa.
Iar femeia, ei bine, femeia a ramas unde a fost plasta...la cratita
Toata lumea sustine sus si tare ca femeile sunt mai sensibile decat barbatii in mod structural. Nimic mai gresit. Fetitele insa sunt educate sa fie delicate, sensibile, fragile etc, iar baieteii sa fie dominatori, duri, robusti etc. Crestem in spiritul asta care ne este atat de tare inoculat incat il asimilam ca fiind firesc, natural. De unde (revenind la discutia mai veche) si ideea ca rolul femeii e in bucatarie, langa masina de spalat si in camera copilului. Nimic din toate astea nu este natural, totul tine de social si de cum am fost crescuti.
Lorelei, ai dreptate in ceea ce priveste rolul educatiei, al socialului in general in ceea ce priveste aceasta mentalitate sexista, insa este la fel de adevarat ca situatia actuala este rezultatul unui poces evolutiv firesc al societatii. Daca nu s-ar fi facut trecerea la patriarhat, societatea asa cum o stim noi astazi nu ar mai exista...ar fi cu totul altceva. Pe cat de inevitabila a fost aceasta evolutie a lucrurilor, pe atat de inevitabila este acum rasturnarea situatiei. S-a ajuns intr-un punct in care noile perspective nu se mai pot mula pe mentalitatile invechite; feminismul e in floare si isi atrage tot mai multi partizani nu numai din randul femeilor, ci si dintre barbati. Ne indreptam, se pare, spre o noua etapa evolutiva aflata sub egida luptei de "eliberare" a femeii. Suna un pic cam dramatic, stiu!
poate ca este intr-adevar dramatic... Ideea de ansamblu e ca societatea in care traim permite femeii, in limitele acceptabilului, sa se afirme, sa-si recastige drepturile si libertatile. Astazi divortul nu mai este stigmatizat, libertinajul este acceptat si chiar incurajat (vezi mass-media), numarul mamelor singure creste pe zi ce trece, invers proportinal cu numarul casatoriilor. Multi fac judecati de valoare si isi exprima nemultumirea fata de ce se intampla...Se spune ca ne indreptam spre un inevitabil si tragic final, spre eradicarea traditiilor si anularea demnitatii. Lupta femeilor este considerata un fel de incapatanare care ne va conduce pe toti spre dezumanizare, insa mie mi se pare ca aceasta idee, in sine, este o prejudecata. Am aratat mai sus ca rasturnari de situatie la 180 de grade au ami avut loc de-a lungul timpului si atunci nu ne-am pierdut ca specie, nu ne-am anulat, ci am trecut pur si simplu intr-o noua etapa. Desigur, nu spun ca ne-am putea intoarce la matriarhat (ar fi total inadecvat), dar mi se pare dezirabil si realizabil (in viitorul nu tocmai indepartat) formarea unei conceptii egalitariste. In fond, adeptii feminismului se zbat pentru egalitate, nu pentru demostrarea inferioritatii barbatului.
Sa inteleg ca trebuie sa urmam instinctul de turma?Adica sex asa prin boscheti, cu urmari de copii la punga, cancere rezultate in urma avorturilor facute la babe, boli venerice, etc.
De ce oare sunt o femeie incatusata, de ce oare nu sunt libera?. Dati-mi voi teoria va rog, poate-am fost oarba! 
Care-i modelul stiintific, clasic, de femeie libera, independenta?Sa fiu eu oare manipulata? Ce fel de independenta imi recomandati?
Astea ar fi contraargumentele de ordin etic si moral...exact ce spuneam mai sus: in paralel cu miscarea feminista se formeaza si o miscare anti-, ale carei premize nu sunt tocmai lipsite de fundament. E adevarat ca la prima devere, cand ne intoarcem privirea spre societatea contemporana, ne apuca groaza! Multe femei interpeteaza gresit proaspetele dreputuri obtinute...daca familia nu ma mai obliga sa ma casatoresc, atunci n-o mai fac niciodata! daca tot s-au inventat prezervativele, de ce sa nu profit? ce, e vina mea ca am ramas insarcinata? nu a contribuit si el? de ce sa ma lupt singura? Cam asa gandeste marea majoritate a femilor in ziua de azi. Aici intr-adevar e o greseala de interpretare! Miscarea feminista este condamnadata pentru ca nu este inteleasa cum trebuie nici macar de femei...de ce mai miram atunci cum de au barbatii asa conceptii inchistate si cum de isi permit sa ne trimita mereu la bucatarie?! Pana nu se vor gasi destule capete care sa inteleaga cu adevarat mentalitatea feminista si sa o aplice, nu vom face altceva decat sa ne luptam cu morile de vant, sa starnim furtuni in paharul cu apa si sa ne batem prosteste in "palose si sabii" alias "lingura si furculita".
Maria, tie ti se pare absurda intreaga situatie...Pentru ca tu esti impacata cu tine insati si cu ceilalti, nu intelegi de ce atata tam-tam, la ce nevoie de lupta, asa-i? Pune-te in locul unei femei mai putin norocoase, cu vreo 5 polzi acasa si un barbat betiv si pe deasupra "cu dare de mana" (intelegi tu) si spune-mi atunci in ce masura te-ai mai putea considera libera? Faptul ca tu ai norocul sa fii ferita de prejudecati si scutita de agresiuni fizice si psihice nu insemna ca toata lumea e asa. Iti dai seama ca nu se poate isca un uragan dintr-o pala de vant...Cei care au pornit de la bun inceput feminismul nu s-au imbatat cu apa chioara, ci au luat pozitie fata de situatia concreta existenta in lume. Prejudecatile sunt reale. Faptul ca femeilor li s-a limitat de-a lungul timpului libertatea de actiune (si chiar de gandire, as adauga) este iar real!
Modelul ideal de femeie independenta?! Femeia pe pozitie de egalitate cu barbatul la toate nivelurile sociale si, mai ales, la nivel de mentalitate! Iata, asta se urmareste...schimbarea mentalitatilor.
Inca ceva...daca tot ai adus vorba de manipulare...esti ferm convinsa ca nu te afli sub influenta unor tehnici bine organizate si aplicate de manipulare? Iti amintesc ca manipularea presupune ca cel vizat (manipulat) sa aiba iluzia deplinei libertati de actiune, prin aceasta distingandu-se de persuasiune.
Si iata, femeia descopera acum aceasta inegalitate sociala, iar unele aleg sa treaca la polul opus, feministele, si sa devina la randul lor asa de agresive precum au fost barbatii.. Le inteleg, problema este ca daca barbatii au fost agresivi si nu s-a ajuns la un echilibru ceva, nu se va ajunge nici daca femeile devin agresive.
Iulian, oricum, cred ca la nivelul asta femeia da dovada de ceva mai mult fair-play
Ea nu cere suprematie, ci doar egalitate! Poate ca este nevoie sa se treaca printr-o perioada de revolta (fie ea si violenta) pentru a obtine rezultate. Oamenii raspund la agresivitate mai prompt decat la vorba buna, deh!
In ceea ce priveste cealalta afirmatie a ta:
Apropos de naturalete, nu cred ca ideea de familie (care sta la baza societatii, sau ma rog, a stat si inca sta - nu intuiesc un viitor ideii de familie) este atat de naturala.
Daca ne-am uita in jur, observam ca animalele (deci ce tine strict de natural) nu "practica" ideea de familie..
Acolo fiecare sex are rolul lui, fara idei ca masculii lei sunt mai feroci decat femelele leoaice, sau ca femela caine este mai sensibila decat dulaul.
...iti dau dreptate numai partial. E just ca animalele nu cunosc fenomenul de familie, dar asta pentru ca ele nu formeaza societati. Ai intuit foarte bine faptul ca familia asa cum o cunoastem noi nu este naturala. A existat si mai exista inca o intreaga disputa pe marginea naturii familiei. Se pare ca toate dovezile concura spre faptul ca familia a fost precedata in timp de aparitia societatii, ba mai mult, familia in sine n-ar fi altceva decat o consecinta, un produs al societatii. Cu alte cuvinte, la baza formarii ei stau chiar mecanismele sociale, cu intreg bagajul de norme, traditii si legi care le insotesc. Cea mai buna dovada in acest sens cred ca este faptul ca nu se poate vorbi de familie fara a se face referire la situatia concreta a societatii din momentul expunerii. Si aici intervine si reversul: insesi societatea a ajuns sa se oglindeasca, sa resimta efectul shimbarilor in sistemul familial. In momentul de fata cele doua realitati se impletesc si se interinfluenteaza si, de aceea, este firesc sa presupunem ca institutia familiei va continua sa existe (cu trasformarile de rigoare) tot atata cat va exista si societatea.
Dar destul despre asta...nu vreau sa ne indepartam prea mult de subiectul topicului. daca vrai, am putea sa continuam discutia intr-un topic distinct.
Valeu! m-am cam lungit. Imi cer scuze daca v-am obosit..am vrut sa va raspund tuturor si mi-e teama ca am cam exagerat cu explicatiile. Astept oricum reactii din partea celor care au avut rabdare sa citeasca pana la sfarsit.
Toate cele bune!
Subiect: Femeia este egala barbatului? (Citit de 36280 ori)
