1
Zona liberă / Re: hai sa va pun un pic pe ganduri
« : 07 Mai, 2005, 04:03:38 p.m. »
vin si eu cu o parere in problema asta complicata a omului si a cunoasterii de sine, sunt de acord cu lorelei - vedem in ceilalti numai ceea ce vrem sa vedem, in functie de dorintele si nevoile noastre, in functie de tot ce am acumulat de la nastere si pana in prezent, niciodata nu ne uitam la cineva intr un fel nou, prezentul pentru noi este interpretat prin memoria trecutului si deci ceea ce vedem nu are nici o legatura cu trairea momentului acum Si daca proiectiile noastre se bazeaza pe trecut se proiecteaza si in viitor, pentru ceva care ne dorim sau pentru ceva de care ne temem, si asa dorinta legat de placerea ce va urma si frica ca aceste lucruri sa nu se implineasca ne fac sclavi si aproape imposibil de a te detasa. Legat de admiratie, cred ca e un lucru subiectiv si de care nu te poti detasa, cred ca tine mai mult de o simtire de moment care se muleaza pe structura noastra interioara, sau eu o vad cam asa : vezi un lucru frumos si iti spui in gand 'ce frumos este' si gata - frumosul incepe sa fie interpretat de memorie, ( deci nu mai exista trairea frumosului ), ea a fost doar pentru cateva fractiuni de secunde, pana nu a intervenit interpretarea noastra legata de fenomenul observat, deci nu cred ca dupa admiratie vine momentul contemplarii, nu poti admira lucrurile neplacute sau hidoase, contemplarea, atunci cand exista, nu face discernamant intre ceea ce e frumos si ceea ce este urat, ea exista sau nu. Nu stiu daca chiar poti sa te cunosti pe tine insuti asa cum sustin unii, dar nu afirm nici contrariul, din cate inteleg pt ai intelege pe ceilalti
e fundamental necesar sa te intelegi pe tine insuti, sa simti trairea din tine sau viata sau energia ( desi e un cuvant cam ambiguu - adica este ceva abstract ) si de abia atunci vei incepe sa i intelegi si pe ceilalti.
eu pana acum am putut doar sa intuiesc aceasta forta extraordinara care exista in noi si asta dincolo de cuvinte, nu cred ca poti explica ceea ce simti si risti ca ceilalti sa inteleaga ceea ce vor.
Problema adevarata care se pune este cum poti trai in contemplatie ca sa ajungi la acel nivel de intelegere, eu cred ca e foarte greu desi lucrurile sunt simple prin natura lor.
e fundamental necesar sa te intelegi pe tine insuti, sa simti trairea din tine sau viata sau energia ( desi e un cuvant cam ambiguu - adica este ceva abstract ) si de abia atunci vei incepe sa i intelegi si pe ceilalti.
eu pana acum am putut doar sa intuiesc aceasta forta extraordinara care exista in noi si asta dincolo de cuvinte, nu cred ca poti explica ceea ce simti si risti ca ceilalti sa inteleaga ceea ce vor.
Problema adevarata care se pune este cum poti trai in contemplatie ca sa ajungi la acel nivel de intelegere, eu cred ca e foarte greu desi lucrurile sunt simple prin natura lor.