Gradina visurilor noastre! Frumos spus. Probabil ca si aici, Allia, cu permisiunea ta, ma voi plimba si voi admira doar natura......Unele persoane se multumesc totusi, cu mai putin..... Sau poate isi doresc prea mult si de aici sentimentul de neimplinire, atunci cand gasesc.... prea putin. Am adus o sticla de vin vechi, pentru voi, promit sa-l savuram impreuna, dar, deocamdata ma plimb prin gradina visurilor....vreau sa explorez, sa admir vegetatia (chiar si iluzorie ) a acesteia. Ai alei interesante, chiar daca se aud doar pasii mei, soarele imi arata umbra reflectata pe asfaltul gri, deci suntem doi pe o alee. Eu si cu mine, ratiune si suflet, vor inceta vreodata sa se lupte, vor reusi sa mearga armonios pe aceeasi alee? Probabil nu voi sti niciodata.............