Nu-mi pierd timpul. In cateva clipe am pus apa la fiert. Imi sarea inima in piept de nerabdare sa-I povestesc…
“A dat cafeaua-n foc!” – striga. In glasul ei se simtea o nota de repros.
“Ce s-a intamplat?” – o intreb luandu-I sticla de pe tava si plasandu-i cana din tabla plina ochi cu cafea
“Ma bucur… vroiam sa-ti multumesc… Ce spuneai?”
“A, da!” Imi aprind tigarusa cu miscari lente, menite sa inteteasca suspansul in care regina asteapta sa ii spun povestea promisa.
“ Plimbandu-ma prin piata cu nimicuri in acest ceas de asfintit, am vazut un tanar; inalt, mladios, de-o frumusete rapitoare. Avea o privire ce nu se poate altera; capul sau brun, cu plete parfumate, fluturand in vant. Magnetic atragea privirea trecatorilor. Se opreau in loc si se intrebau unul pe celalalt “Cine sa fie Un grec din Siria sau poate alt strain?”
Altii care parca stiau sa inteleaga se fereau in laturi, ingandurati si urmarindu-l doar din priviri. L-am vazut topindu-se pe sub arcadele umbroase, tacut, in valul inserarii. Nu-mi dau seama… poate pe strazile astea ce fac din noapte zi, ce placeri pagane l-or fi calauzind in ceasul acesta de asfintit?... Aproape involuntar imi arunc uneori privirile drept in rasuflarea vantului, pe tarm, da-de, da-de il mai zaresc… si poate mai intarzii o vreme binecuvantata pe aici… "
"Las' ca vedem noi!" - zice.