VANT LA PUPA - SARUTUL MARILOR

[Switty]

Eu cam am rau de mare, iar cu furtunile astea, nu stiu zau..avem barci de salvare la o adica? Sau au putrezit de nefolosinta? Un colac, o vesta, ceva?

[valentina]

   Mare mi-a fost dor de tine.

[valentina]

   Oameni buni,si nu numai,ca ce ar fi viata daca nu ar fi si oameni rai ,haideti sa pornim intr-o croaziera.
Pe-oceanul inspumat,plutea un naufragiat
Se-apropie de mal,cu un ultim val...
Sunt pe-o insula pustie,sau poate nu ,cine-mi tine companie in aceasta vara?

[Switty]

Eu nu m-as da in laturi daca am avea prognoza meteo favorabila si daca destinatia ar fi o insula exotica cu mult soare, palmieri, hamace leganandu-se lenese, cocktailuri sorbite din pahare souvenir cu umbrelute colorate si ritmuri aprinse de dans, fie el chiar si interzis..
Altcineva? 

[valentina]

   Pai tocmai despre asta e vorba.E o insulita creata special,pentru oamenii speciali ai lovetimelui.Noi doar comandam si totul ne vine pe nepusa masa.OOOO,si ce mai dansuri,uf ca nu am mai dansat de mult,mmmmm,ce placut e,sa dansezi iar briza oceanului sa-ti mangaie fata,valurile sa-ti mangaie gleznele si muzica urechile.

[valentina]

   Uf sunt obosita,am dantuit de una singura.De fapt nu chiar singura,cu valurile,cu frunzele,cu delfinii,cu toate vietatile.Si-acum picioarele-mi obosite isi cer odihna.
   Da ,sigur ,fac un dus alternativ si-mi trece durerea asta de picioare,ca am primit o invitatie de iesit la iarba verde...si de,nu pot lipsi,mai ales ca e sarbatoare.

[Diana Nistor]

în fiecare port de lume am lăsat câte un camarad. acum, doar păienjenii mai au casă printre îmbinările catargelor. corabia e tristă. nu mai este nimeni să îi spele puntea, nimeni să cânte tăind valurile. timona scârţâie prelung în noapte părăsită.
harta zace într-un colţ de cabină, uitată şi ea sub pipa căpitanului. butoaiele pline cu rom sunt pline de praf în magazie. călătoriile aşteaptă.
unde sunteţi marinarii mei?

In ceas de asfintit, o seara de august (sa fi fost august?), abia pot aminte a-mi aduce... sau poate sa fi fost septembrie... in zilele fierbinti, albastre ca marea sau ca privirea minerala a safirului... chiar mai albastre...

Am trecut pe aici doar ca sa iau ce a mai adus posta. Le voi trimite fiecaruia oriunde v-ati afla.
Fac cativa pasi prin interior. Candva, aici langa usa, era o canapea, la picioarele ei, covorul turcesc, exact pe locul asta. Si acolo etajera cu doua vaze galbene; la dreapta lor... Nu! Stai putin! In fata lor (Doamne, cum trece timpul!) dulapul ponosit si oglinda rotunda. Aici, in mijloc, era masa la care se asezau si scriau... in jurul ei, la locul lor, trei scaune de pai. Si aici langa fereastra, patul ce-a adapostit atat de des iubirea...
In acest ceas de asfintit soarele de dupa-amiaza s-a cățărat in el, in patul de langa fereastra.
Ma bucur ca undeva mai vietuiesc aceste lucruri vechi. Pe etajera, o poza cu fata in jos: incheietura mainii bronzate a Cattyei se odihneste pe carma cu o inselatoare neglijenta...

[Semiramis]

poate facem o tură de porturi şi adunăm marinarii de prin locurile unde s-au rătăcit.

[Diana Nistor]

Ma asteptam, desigur, sa o intalnesc prin preajma pe Regina Ceții. "Hei! Uita-te la ceața asta din golf, parca plange, nu?" Statea langa debarcader. Purta sandale si pantaloni albi, o camasa colorata si o veche palarie de panama, ingalbenita.
Ne lasam imbatate de o desfatare muta, un amestec de senzatii iscate de soare, de vant, de stropii de apa ce ne improasca obrajii.
Fixam impreuna parâma (ce slabise in timp), cotrobaim printre proviziile bucatariei. Ea se uita cu o atentie eleganta la termenul de garantie de pe cafeea si o sticla "fata mare" de Metaxa.
 "Stai sa mai vedem" - zice. "Aiurea!" - zic, si maturata ca o rafala de vant, plec dupa ibricul de arama....

[Semiramis]

mă uit la ea cum spală ibricul pentru cafea. sunt sigură că o face mai mult aşa, de ochii mei. oricum coniacul dezinfectează. îşi dă părul după ureche. cât timp a trecut de când nu am mai văzut-o...să fie un an, poate mai mult. e atât praf în jur, biata corabie, sirenă părăsită la mijloc de drum. catargul trebuie întărit, e nevoie de o mână de bărbat. diana a terminat de clătit ibricul. hmmm, face cafeaua la nisip, şi-a adus aminte cum îmi place. mă uit după nişte pahare. în dulap sunt numai cioburi. eh, lasa, bem direct din sticlă, se va amesteca coniacul cu cafeaua, în burtă. tot acolo ajungea oricum. diana îşi netezeşte nerăbdătoare rochia in dungi alb-albastre , semn că a fiert cafeaua. mmm, ce bine miroase...oare despre ce o să-mi povestească...? să mă aşez.

[Diana Nistor]

Nu-mi pierd timpul. In cateva clipe am pus apa la fiert. Imi sarea inima in piept de nerabdare sa-I povestesc…
“A dat cafeaua-n foc!” – striga. In glasul ei se simtea o nota de repros.
“Ce s-a intamplat?” – o intreb luandu-I sticla de pe tava si plasandu-i cana din tabla plina ochi cu cafea
“Ma bucur… vroiam sa-ti multumesc… Ce spuneai?”
“A, da!” Imi aprind tigarusa cu miscari lente, menite sa inteteasca suspansul in care regina asteapta sa ii spun povestea promisa.
“ Plimbandu-ma prin piata cu nimicuri in acest ceas de asfintit, am vazut un tanar; inalt, mladios, de-o frumusete rapitoare. Avea o privire ce nu se poate altera; capul sau brun, cu plete parfumate, fluturand in vant. Magnetic atragea privirea trecatorilor. Se opreau in loc si se intrebau unul pe celalalt “Cine sa fie Un grec din Siria sau poate alt strain?”
Altii care parca stiau sa inteleaga se fereau in laturi, ingandurati si urmarindu-l doar din priviri. L-am vazut topindu-se pe sub arcadele umbroase, tacut, in valul inserarii. Nu-mi dau seama… poate pe strazile astea ce fac din noapte zi, ce placeri pagane  l-or fi calauzind in ceasul acesta de asfintit?... Aproape involuntar imi arunc uneori privirile drept in rasuflarea vantului, pe tarm, da-de, da-de il  mai zaresc… si poate mai intarzii o vreme binecuvantata pe aici… "
"Las' ca vedem noi!" - zice.

[Escu]

Ma uit la ele, scoase parca dintr-un tablou viu. Arunc un ochi spre bucataria mea si-mi zic in gand: "Asta se intampla cand lasi femeile sa-si faca de cap intr-o lume a barbatilor, nici cafea nu-s in stare sa faca!"
Cobor cele 3 trepte si incep sa aranjez putin lucrurile prin bucatarie. Sa sterg cafeaua, mai mult varsata decat ce-a din cana. Nimic nu era asa cum lasasem. Cineva si-a facut de cap in bucataria mea. Renunt la ce aveam in gand si ajung aproape de cele doua doamne care nu bagasera de seama ca ajunsesem pe corabie. Tusesc odata si indraznesc sa rostesc: "Buna seara dragele mele!"

[Diana Nistor]

"Bine ai venit, maestre al desfatarilor noastre! Ma asteptam sa fii in preajma caci vazusem ziarele de azi cu urme clare de dulceata pe ele. Iar te-ai rasfatat singur cu clatite!  " 
Ecoul salutului suiera peste ape ca un pește zburator. Se reazama de catargul inca vertical de parca ar vrea sa intepe o stea.
"Ma iarta pentru deranjul din bucatarie! Ma fastacisem din pricina amintirilor ce m-au impresurat...Poate bei un coniac cu noi!"

[Diana Nistor]

Am ramas aici o buna bucata de vreme, in timp ce umbrele se aduna in jurul nostru; radem si vorbim in soapta; gandurile mele si ale lor au luat-o razna...
Regina fumeaza o tigara al carei fum se incolaceste in rotogoale argintii, deasupra capetelor noastre, iar fața-i surazatoare pare complet destinsa, neumbrita de cea mai vaga ingrijorare. Ma uit fix la ea, pentru ca era - in mod precis si fara nici un echivoc - EA, pe care o va pastra memoria mea; in ochi ii licareste iarasi o tandrete usor malitioasa. A intrebat intr-un tarziu "Cum stam cu vantul?". I-am raspuns: "Calm ca o calugariță: doar curenti usori dinspre vest".
Intre timp Maestrul s-a intrecut pe sine oferindu-ne o mastica, menita sa tina companie serbetului rece, sifonat.
..............................

A fost frumos acest ceas de asfintit. Torente de frunze rugnii cad inca in ploaie de arama, printre caierele de ceață...

[Semiramis]

de dimineaţă, când m-am trezit, amândoi plecaseră. m-am plimbat pe punte, în aşteptarea lor. peste vreo două ceasuri, apar amândoi braţ la braţ, glumind şi mergând în pas geamăn. ce-or avea în sacoşe? mmmm, bunătăţi sper, că nimic din ce e în bucătăria maestrului nu este comestibil în acest moment.
- hei, am strigat, mi-aţi adus cireşe?